toateBlogurile.ro

joi, 24 noiembrie 2011

Tudor si Viktor



Tudor a fost cu o luna in urma la mine.
Si-a vazut fratele. L-a luat in brate. Dar de-atunci nu a mai dat nici macar un semn.
Mi-a spus la plecare ca va reveni in cel tarziu 2 saptamani. Au trecut inca 3.

Nu de mult a fost ziua tatalui In Suedia. Tudor nu mi-a dat nici-un semn.

Eu strang toate intamplarile/datele care privesc legatura lui Tudor cu mine. Sunt de mare folos pentru a lupta impotriva unei societati nepasatoare si inumana atunci cand la mijloc sunt acesti copii nevinovati care sufera din cauza unor parinti prea inumani ca sa le poata oferi copiilor pacea dorita de acestia !

Voi lupta pentru drepturile copiilor, motivat fiind de pierderea contactului cu propriul meu copil, si asta pentru ca mama sa are prea multe puncte de sprijin intr-o viata unde ca sa aii un copil e nevoie de doi parinti.
Stiu ca noi barbatii nu trecem prin durerile cumplite traite de mame la nastere. Dar mai stiu ca cei mai multi dintre noi traiesc acele dureri in suflet, sunt apoi fiare programate pentru a asigura familiei un trai cat mai bun.
Stiu ca nu sunt printre cei mai buni tati. Dar stiu ca sunt gata sa imi dau viata pentru familia mea, fara regrete.

Stelian Maria,
Voi reveni

vineri, 4 noiembrie 2011

De ce

Am ajuns sa ne fim proprii nostri copii
Parca muti de durere, parca rosi in adanc,
Am ajuns rastigniti, inghitind datorii
Tot mai mari, mai adanci si mai puse pe plans,

Ne tot plangem in barba cand nimic nu mai e
Cum am vrut, am visat, ori primit-am in dar,
Ne tot roadem din ungii intreband "dar de ce" ?
Suntem noi muritorii ce-am trudit in zadar,

Lumea aste ne-apasa parca tot mai in jos
Si simtim cum bocancii ni se-nfig intre oase,
Suntem toti rastigniti, insa parca pe dos,
Si traim cu durerea reintrandu-ne-n case,

Ne-am nascut ca asa au vrut unii sa fie,
Si cu ce suntem noi vinovati ca traim ?
Libertatea e-o muza, parca e-o jucarie
Care chiar ne dicteaza cand va fi sa murim,

Am avut chiar parinti, i-am iubit prea putin,,
I-am chemat cand ne-a fost incredibil de greu ,
Ei au fost sansa noastra ratacind prin destin,
Dar acum nu mai sunt, cand ne e cel mai greu.

Ne taram prin oras, triumfand fara rost,
Si ne facem sa credem ca cersind am invins,
Dar platind pe la vame libertatea drept cost
Cand ajungem acasa iar ne punem pe plans !

Stelian Maria, 2011.11.04
acasa, In Svängsta, Suedia.