toateBlogurile.ro

luni, 27 februarie 2012

Laponul

Din turma lui de reni zburdand prin geruri
Si-a luat laponul sase, cei mai cei,
Si inhamandu-i ca sa-i mane-n ceruri
Pocnind din bici ii sperie pe zei.

Porni prin albul sclipitor in soare
Gonind ca un nebun printre nameti
Si nu-i pasa ca lupi ii dau tarcoale
Cu bale inghetate si ochi beti

Si se opri mai pe-nserat sa doarma
Facand un foc cat soarele pe cer
Si adormi cu degetul pe arma
Si cu un ochi brazdand al noptii ger

Dar ea, femela ren, porni sa fete
Sub ochii camarazilor din frau
Si-nfometata si murind de sete
Isi alapta puiutul langa rau.

Laponul, scarpinandu-se in barba,
Lua cu grija puiul langa foc
Si se batu plangand, o noapte-ntreaga
Cu lupii cei flamanzi, fara noroc,

In zori pleca incet, de printre fumuri,
Cu haita-n coaste, gata sa-l sfasie,
Si adormind aluneca pe drumuri
Si-apoi trecu rapid spre vesnicie.

Stelian Maria
Sweden, 2012.02.27

Viktor la botez

Prieteni... sambata a fost o zi mare pentru mine, o zi Dumnezeiasca !
Fiul meu, Viktor, a fost botezat dupa datina crestineasca si romaneasca in bisericuta din orasul Sölvesborg.
In timpul botezului Viktor a fost un scump, un pic cam greu pentru nasa Mihaela Musatoiu. Nas a fost Mihai Musatoiu, iar copil de mingi a fost puiul Matei Musatoiu care are doi ani si jumatate.
Preot a fost Alin Popa, preotul parohiei romanesti locale.
La ceremonia pe care am vrut-o restransa au mai participat fiul meu cel mare, Tudor Maria si distinsii nostri prieteni Glenn Möllergren, Sara Månsson Möllergren, Alex Mölllergren, Peter Enckel si sotia sa Anneli Enckel, si firesc, parintii topiti de drag.
Dupa o frumoasa si duhovniceasca prestatie a preotului roman am servit masa la restaurantul chinezesc "Kina muren" (zidul chinezesc) din Karlshamn.
Viktor a dormit ca un ingeras. Singura lui revolta a fost sa-i spuna ceva pe limba lui preotului cand acesta l-a luat in brate, si asta pentru 3 secunde.

Stelian Maria

vineri, 24 februarie 2012

Iartă-mă

Va propun o poezie superba, asa mi s-a parut mie.
Vali Zavoianu, poet roman din Spania, a scris aceste minunate versuri.
Stelian Maria

Iarta-ma

Sper să mă ierţi iubite astă noapte
C-am scris în gândul meu un act fictiv
De condamnare-a dragostei la moarte
Sperând c-o sa te uit definitiv.

Să ierţi că pregătisem eşafodul
Să ard pe rug şi amintiri şi vis
Şi funiei încolăcisem nodul
Să spânzur dragostea ce mi-ai promis.

Sper să mă ierţi iubite. Ştii prea bine
C-a fost o descărcare de furii
Atât de-ndrăgostită sunt de tine
Şi-atât de mult mă doare că nu vii.

24.02.2012, Zavoianu Vali

vineri, 17 februarie 2012

anonymous

Ne nastem liberi, in cel mai pur sens al cuvantului, dar devenim sclavi treptat.
Ne nastem curati, inocenti, dar ne murdarim si devenim urati treptat, tocmai datorita faptului ca acceptam tacit, in general fara sa constientizam, aceasta inrobire.Ne nastem goi, atat fizic, cat si intelectual.La inceput suntem dependenti si ne hranim doar cu dragoste, cu acea afectiune umana de care orice nou-nascut are nevoie literalmente pentru a se dezvolta in primele luni de viata.

Dupa aceasta perioada de conectare si adaptare la noul mediu, perioada in care se finalizeaza mai multe procese de dezvoltare fiziologica a diferitor organe vitale, precum creierul care inca se dezvolta dupa ce ne nastem, incepem sa cultivam setea de cunoastere, curiozitatea specifica omului.
Acesta este momentul in care pornim, fara voia noastra si inconstienti, evident, pe drumul catre sclavie. Acesta este momentul in care suntem introdusi in acest sistem malefic, pus la punct pentru a ne controla si manipula cat mai bine cu putinta, dupa voia unora. Proces care incepe printr-o indoctrinare sau intoxicare intelectuala subtila, in urma caruia suntem invatati ce si cum sa gandim, ce si cum sa facem pentru a ne fi bine, de ce si de cine sa ne fie frica. Invatam ce e bine si ce e rau, invatam ca e bine sa ne fie frica si ca e rau sa avem curaj ( in general ) sa gandim noi pentru noi ( exista guverne pentru asta ) sau sa spunem ce avem de spus ( exista riscuri imense sa fim catalogati nebuni sau in cel mai fericit caz ciudati, in sensul de nebuni ).

Mai tarziu, cand atingem o varsta prestabilita, ne transformam brusc, tot fara voia noastra, din copii in adulti, gata formati pentru a sluji un sistem diabolic si daunator noua, ca fiinte, din aproape toate punctele de vedere. La acest nivel, suntem deja obisnuiti cu ideea ca “asa e viata, asa trebuie sa fie lumea in care traim, alfel nu exista” etc. Si nu trebuie sa fie asa deloc. De aici si pana la sfarsitul acestei aventuri incredibile numite viata, suntem tinuti in fraie strans, cu ajutorul fricii. Cea mai eficienta arma cu care suntem tinuti la pamant, cu capul plecat, frica, ne este servita pe tot parcursul vietii, pe toate caile posibile. Si pana acum a functionat, nu pentru ca noi oamenii suntem fricosi din fire sau slabi sau cum vrei, ci pentru ca am acceptat asta .Am avut si avem in fiecare secunda puterea de a alege, dar din pacate am ales si inca alegem asta.

Au fost intotdeauna, mai multi sau mai putini, oameni care s-au eliberat, care au incercat si au luptat pentru libertate. Dar au fost putini. Si nu au avut la dispozitie tehnologia pe care o detinem noi la momentul actual. Tehnologie care i-ar fi ajutat, in primul rand, sa comunice, sa se organizeze.Noi avem aceasta posibilitate acum. Si fiecare din noi are, chiar daca nu toti constientizeaza asta, acel sentiment de repulsie fata de sistemul/societatea in care traim si simte ca multe, foarte multe, sunt in neregula si daunatoare pentru noi, toti. Acum, mai mult ca niciodata, avem posibilitatea sa schimbam lumea in care traim, sa eliminam pentru totdeauna acest sistem de valori si mod de gandire mizerabil si sa transformam omenirea in ceea ce ar fi trebuit sa fie de la inceput, in ceva frumos, pozitiv din toate punctele de vedere.

La inceput am fost putini, insa lucrurile s-au schimbat. Si se schimba in continuare. Din bine inspre mai bine. La inceput am fost doar o briza, care adia din cand in cand usor, gadiland anumite structuri si interese, fara a avea impact major. Acum suntem deja o furtuna amenintatoare in formare. In curand vom evolua la stadiul de uragan. Si atunci lumea va simti puterea si determinarea Anonymous. Si lumea nu va mai fi la fel.

Daca simti ca ti-a ajuns toata mizeria si rautatea si durerea si amaraciunea, daca ai un gram de credinta macar, daca simti ca vrei ( de putut poti, oricine poate ) sa faci parte din schimbare, atunci alaturani-te.
Nu e nevoie sa ai nici un fel de skilluri, nu cautam doar oameni specializati, nu cautam h@ckeri care gandesc in Linux inca de dinainte de a se naste… cautam oameni, ca tine sau vecinul de la 3 sau vanzatoarea de la magazinul de unde iti cumperi tigari sau soferul de autobuz cu care mergi in fiecare zi la lucru.

Fii parte din schimbare !
Fii Anonymous !

marți, 14 februarie 2012

Alt fel de dragoste

Alt fel de dragoste

M-am asezat pe-o piatra, langa o roata mare,
Si mi-am lasat obrazul sa se-odihneasca-n palma,
Sunt obosit, dar cerul nu-mi cerne indurare,
In lumea asta trista, prea rece si prea calma.

Sunt ametit de-atatea sloganuri pacifiste
De-atati lingai penibili, cu creierele-nvinse,
Politici papa-lapte cu iz-uri anticriste
Ce si suflarea mamei o fransera si-o stinse.

Imi vine sa imi urlu si sa ma duc departe,
Sa-mi las in urma tara si neam si porcarie
De aparat politic corupt si fara carte,
De tara prea senila, ajunsa jucarie.

Bancherii trag doar linii si-asa mai cad popoare,
Ne mor copiii-n brate si noi murim de jale
Si peste tot in lume se plange si se moare,
Dar ce conteaza viata cand toti murim agale ?

Ne-ar trebui fratie, la scara mondiala
Si revoltati sa frangem aceste lanturi grele,
Sa remontam accesul la banci si la sminteala,
La strachina cea goala si muntii de zabrele…

Imi umplu sticla veche cu apa de sub moara,
Si stau o clipa doara, pe piatra ce ma tine
Si-mi urlu cam degeaba, nu-i nimeni sa ma doara,
Si plec, pierdut pe drumuri, maicuta catre tine.

Stelian Maria
Svängsta, 14/02/2012

joi, 2 februarie 2012

Nicu Covaci despre Romania

Din Spania, cel care a trăit „o jumătate de viaţă în comunism şi o jumătate în capitalism” a răspuns cu promptitudine întrebărilor noastre. Mai mult, chiar dacă are domiciliul stabil în străinătate, Nicu Covaci demonstrează că ştie foarte bine situaţia din ţară.

• Jurnalul Naţional: Cum au reacţionat românii din Spania la protestele din România?

Nicu Covaci: Din păcate, nu sunt în contact cu mulţi români de aici, iar cei pe care i-am întâlnit nu par foarte entuiziasmaţi... La ora aceasta cu parodiile create vadit ca să scoată oamenii în stradă, atât în Grecia şi Italia, chiar şi în SUA sau România, instinctul sănătos al românului îl duce la concluzia că trebuie să stea şi să aştepte că trece şi asta... Din păcate, nu îşi poate imagina cum trece şi ce va veni.


• Perspectiva României se vede la nivel de bârfă, cand se va discuta ceva esenţial pentru viitorul ei?

România a fost săpată de forţe să le zicem oculte încă de decenii. Eu când am ajuns în Germania m-am suit pe pereţi de turbarea provocată de emisiunile de radio, TV sau reviste şi ziare... Numai imagini scabroase cu mizerie, foamete, ţigani, sărăcie, murdărie... Ce să-ţi spun? Atâta nedreptate m-a făcut să fiu susceptibil, de la bun început, referitor la imaginea corectitudinii unei aşa-zise democraţii şi libertăţi, de care s-ar bucura cetăţenii din vestul Europei. România a fost una dintre ţările cele mai bogate din Europa, cu o agricultură înfloritoare (eram numiţi „grânarul Europei”) şi să nu uităm că avem de la petrol, aur, cărbuni, fier la cupru şi aluminiu, mai avem şi păduri şi ape etc. etc. Dar, corect, ar trebui să spun că... aveam!


• Acest guvern a ştiut vreodată să ţină volanul în mână? Sau a condus ilegal, fără carnet de conduce­re?

Noii noştri politicieni, reprezentanţi ai libertăţii şi democraţiei, au reuşit, din singura ţară care se mândrea că nu e datoare nimănui, niciunde (pentru asta, cineva a plătit cu viaţa), aceste păpuşi fără consistenţă, au reuşit să vândă tot ce se putea vinde... Şi încă mai strigă: „unde sunt investitorii”? Păi românii nu ştiu că trăiesc într-o ţară care nu le mai aparţine? Că tot ce le putea asigura existenţa este în mâinile unor speculanţi care nu se vor da în lături de la nimic? Cele două mari puteri din Răsărit şi Apus au pus ochii pe noi de multă vreme, noi având ghinionul să ne aflăm exact la graniţa lor de influenţă, iar bătălia e mare şi de durată!


• După 22 de ani de la Revoluţie, România e degradată moral? Ce are de făcut cetăţeanul de rând?

După 22 de ani de la acea Cacealma (şi nu revoluţie, cum au crezut mulţi şi şi-au sacrificat şi viaţa pentru ea), România nu este degradată doar moral, s-au tăiat toate aripile cetăţeanului de rând, sădind în sufletul lui doar teamă şi panică. „Divide et impera” funcţionează de mii de ani. Am reuşit (desigur voit de către cine ţine volanul) să ne facem de râs în toată Europa. Eu dacă spun cuiva că vin din România, înnebunesc observând cum îi pică faţa. Multă lume mă ia în braţe şi aici, dar nu am voie să zic că sunt român, şi atunci când o spun... se aşterne liniştea aceea penibilă.

La toate evenimentele culturale internaţionale Institutul Cultural Român trimite doar ţigani şi manelişti, de parcă ăştia ne-ar reprezenta cumva! Jos pălăria pentru harul ce le-a dat Dumnezeu, dar cultura ţigănească nu este cultura românească decât în măsura în care s-a adaptat la spiritul şi ţinuta morală a ţării!


• Poate fi pomanageala (mici, fasole, găleţi gratis) boala care macină poporul român?

Trăsătura dominantă a poporului român este cel mai bine subliniată în „Mioriţa”: fatalismul! N-avem şira spinării, suntem laşi şi proverbele noastre nu ne ajută cu nimic: „capul plecat sabia nu îl taie” e o minciună! Şi nu te fă frate cu dracul niciodată, că de e să treci puntea te trezeşti singur... zic eu... dar nu mă crede nimeni. Am trăit jumătate de viaţă în comunism şi jumătate în capitalism. Dacă înainte am avut probleme cu comuniştii, azi am mai mari probleme cu capitaliştii. Am învăţat şi proverbe frumoase de la cine nu mă aşteptam: „o bucurie împărtăşită e o bucurie dublă”. Păi oameni buni, dacă eu îţi fac ţie o bucurie şi mă bucur de bucuria ta şi tu o faci altuia şi te bucuri să-l vezi bucuros, dacă toată lumea ar respecta acest proverb! Paradisul e aici, pe planeta asta, nu în ceruri! Dar avem ochii legaţi şi nu vedem nişte lucruri atât de simple.


• Am reuşit performanţa să ne fi schilodit sufletul?

Da, am reuşit să ne lăsăm schilodiţi şi sufleteşte... ni s-a injectat un virus fioros care face omul să creadă că ajunge să îşi calce pe inimă şi mândrie, să facă jocurile celor de sus, că îi va merge bine şi automat se va îmbogăţi! „Nu există bogăţie fără furtişag” spune un alt proverb german! Lumea bogaţilor de azi este lumea speculanţilor care nu ştiu ce înseamnă să muncească, munca e pentru „neiniţiaţi” şi de aceea se cultivă îndobitocirea! De ce nu se învaţă nimic în şcoli? Păi atunci copiii de azi şi oamenii de mâine ar putea înţelege, ar putea pune întrebări! Dar nu, este nevoie de mână de lucru ieftină şi dacă se poate fără creier!


• În vremuri de criză, am sacrificat cultura. Am semnat, astfel, certificatul de deces al naţiei române?

Nu am sacrificat cultura, ni s-a interzis să mai avem cultură şi asta este altceva. Eram un popor cu mult bun simţ, sensibil, creativ. Nu degeaba cultura noastră străveche, chiar precreştină, mai dăinuie şi azi pe alocuri... dar se munceşte asiduu să netezim orice iniţiativă care ar putea demonstra un anume nivel cultural. Mediile sunt în mina celor care vor doar să câştige bani sau a politicienilor care vor putere şi atunci s-a renunţat la ce a avut această ţară mai valoros: spiritul şi omenia. Acestea sunt cele mai scumpe dintre toate cele ce ne-au fost furate.


• Mai ai chef să crezi în cineva şi să votezi?

A crede înseamnă a nu şti. Nu pot să cred în nici un politician când ştiu cum se ajunge acolo. Am fost şi eu curtat să mă facă parlamentar... păi ajungeam coleg cu Becali! Mi s-a spus că doar 20 la sută din populaţie mai votează şi dacă aş candida eu ar vota 80 la sută. I-am trimis acasă pe cei ce îmi făceau curte. Eu nu intru în hora nimănui şi politică am făcut şi fac, cu mai mare convingere şi eficienţă, de pe scenă!


• Patriotismul i-a scos pe români în stradă? Ce crezi că pot schimba aceste proteste?

Desigur că un număr mare de oameni au ieşit în stradă să declare că nu sunt multumiţi..., dar violenţele, pietrele aruncate, spargerile, jafurile sunt manipulate şi dorite tocmai pentru a compromite mesajul patriotic. Cei care au ieşit spontan în stradă au ieşit că nu mai pot suporta ce li se întâmplă, dar aceste lucruri sunt bine ştiute şi nimeni nu e surprins de manifestaţii. Dar pentru a le compromite, unii încep să spargă câteva geamuri, ca să aibă jandarmii motiv să-i căsăpească pe cei de bună credinţă. „Infiltraţi” au fost şi vor fi întotdeauna, peste tot.


• Când crezi că poezia „Să nu vă fie frică” va deveni cântec?

Mi-e, nu ştiu cum să zic, „să nu vă fie frică” când ştiu că, până la schimbări definitive – dacă vor avea loc vreodată, sunt necesare eforturi şi sacrificii mari. Şi totuşi, dacă nu facem nimic, nu merităm nimic mai bun şi atunci nu avem dreptul să ne plângem! Promit să fac cât mai urgent şi melodia la acest text!!!

Sursa, Jurnalul National