luni, 26 decembrie 2016

Colind


E vremea cand colindele ne-ndruma
spre cei mai dragi, in prag de sarbatori
si le uram cu drag de viata buna
prin albul care pica dinspre nori.
Afara vantul suiera si trece ,
zapada parca-i toata derdelus,
si e-nghetat si e cumplit de rece
si nu mai sunt copii la sanius.
In casa mea e cald si-i sarbatoare
si-aud colinde dincolo de zid
si-ascult un pic, dar cine o fi oare
cantand cu glasul stins si asa timid...
Privesc un pic afara prin fereastra
si tot un pic ma trec ciudati fiori
dar ma retrag incet, tacut la masa...
- Cum va spuneam, sunt doar colindatori !
Intr-un tarziu colindul mi se stinse,
mi-a fost rusine sa deschid si gata...
si inima degeaba mi se franse
ca-n poarta mea imi colindase tata.
Stelian Maria
2016.12.23

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu