luni, 26 decembrie 2016

Colind


E vremea cand colindele ne-ndruma
spre cei mai dragi, in prag de sarbatori
si le uram cu drag de viata buna
prin albul care pica dinspre nori.
Afara vantul suiera si trece ,
zapada parca-i toata derdelus,
si e-nghetat si e cumplit de rece
si nu mai sunt copii la sanius.
In casa mea e cald si-i sarbatoare
si-aud colinde dincolo de zid
si-ascult un pic, dar cine o fi oare
cantand cu glasul stins si asa timid...
Privesc un pic afara prin fereastra
si tot un pic ma trec ciudati fiori
dar ma retrag incet, tacut la masa...
- Cum va spuneam, sunt doar colindatori !
Intr-un tarziu colindul mi se stinse,
mi-a fost rusine sa deschid si gata...
si inima degeaba mi se franse
ca-n poarta mea imi colindase tata.
Stelian Maria
2016.12.23

Un comentariu:

  1. Rascoala broastelor
    Intr-o zi, fiind satule
    de pupatul moastelor,
    incepu ca prin minune
    si rascoala broastelor.
    Si uite-asa, pe balta, toate
    si murdare de noroi
    au venit din sapte sate
    sa-l asculte pe broscoi.
    - Zic asa, nu se mai poate !
    Neamul nostru-i facut varza.
    Nici macar nu dam din coate
    cand ne-nhata cate-o barza !
    - Ai dreptate, striga toate...
    vrem si noi justitie !
    Daca chiar nu se mai poate
    facem revolutie !
    Au dat barza-n judecata,
    doar ca la judecator
    le-nghiti pe toate-odata
    barza... si pleca in zbor !
    Morala :
    Ca sa-ti pui in aplicare
    planul, cu ambitie,
    n-ajunge doar sa strigi tare
    ca tu nai justitie !
    Stelian Maria
    Svängsta,
    30/08/2017

    RăspundețiȘtergere