vineri, 23 decembrie 2011

Acasa

Mi-a scris mama veste de la noi de-acasa
Si mi-a scris ca-n graba s-a albit ograda,
Parul ei miroase cozonaci de casa,
Tata e pe-afara, matura zapada.

La vecini e jale, a murit barbatul,
Cor de bocitoare se aude-n sat
Si se-ntrec cu pruncii dusi cu colindatul
Cainii pusi pe harta cu al lor latrat.

Gardul nostru tine, inca sta-n picioare,
Grajdul e cam putred, calul prea batran,
Iar caruta zace rupta sub ninsoare
Cum e in ograda unui biet roman.

Mi-a scris mama veste si o simt ca plange,
Ca pe masa veche e-un tacam in plus,
Ma asteapta mama iar, atunci cand ninge ,
Ma asteapta tata mai catre apus,

Eu citesc scrisoarea pentru-a zecea oara
O citesc o data numai de craciun
Parca mama-i vie, seara langa seara
Parca tata-mi canta ca sa fiu mai bun.

Am venit acasa sa imi vad maicuta,
Am vent acasa ca mi-e tare dor
Dar in neaua noua nu mai vad caruta
Nu m-asteapta tata vesel in pridvor.

Totul e ruina, calul e departe,
Gardul mai rezista si isi cere vama,
Si de dor si jale, ca-ntr-o veche carte,
A plecat bolnava si tacuta mama.

Stelian Maria

Svängsta
2011.12.22

miercuri, 21 decembrie 2011

De dincolo

De dincolo

Noi nu cersim adanc in mila voastra
Si nici nu vrem sa ne-mpuscati pe rand
Noi vrem un fel de inima albastra
Si un cor divin al mamelor plangand.

E prea tarziu sa cerem indurare
Si sa va judecam e prea tarziu
Dar va uram din trista noastra vale
Sa va ascundeti hoitul prin pustiu.

Stelian Maria
2011-12-22
Svängsta

vineri, 9 decembrie 2011

Saracul

Eu am gasit pe drum un om sarac,
Statea cu ochii plini de jale,
Si m-am oprit sa-i pun ceva in sac,
Dar el mi-a spus sa-mi vad de cale.

Mi-a spus ca are-n spate mii de ani
Si-s toti ca el, doar coate goale,
La ce e bun sa-i sprijini pe tarani
Cand ei oricum sfarsesc in vale ?

Mi-a spus sa ii ajut pe cei pe bogati,
Si lor sa le tot umplu sacul,
Si ca pe el il cheama ai sai frati...
Pe cei bogati ii cheama dracul !

Stelian Maria,
Karlshamn, Suedia,
2011-12-09, ora 22.29 ora Ro

joi, 24 noiembrie 2011

Tudor si Viktor



Tudor a fost cu o luna in urma la mine.
Si-a vazut fratele. L-a luat in brate. Dar de-atunci nu a mai dat nici macar un semn.
Mi-a spus la plecare ca va reveni in cel tarziu 2 saptamani. Au trecut inca 3.

Nu de mult a fost ziua tatalui In Suedia. Tudor nu mi-a dat nici-un semn.

Eu strang toate intamplarile/datele care privesc legatura lui Tudor cu mine. Sunt de mare folos pentru a lupta impotriva unei societati nepasatoare si inumana atunci cand la mijloc sunt acesti copii nevinovati care sufera din cauza unor parinti prea inumani ca sa le poata oferi copiilor pacea dorita de acestia !

Voi lupta pentru drepturile copiilor, motivat fiind de pierderea contactului cu propriul meu copil, si asta pentru ca mama sa are prea multe puncte de sprijin intr-o viata unde ca sa aii un copil e nevoie de doi parinti.
Stiu ca noi barbatii nu trecem prin durerile cumplite traite de mame la nastere. Dar mai stiu ca cei mai multi dintre noi traiesc acele dureri in suflet, sunt apoi fiare programate pentru a asigura familiei un trai cat mai bun.
Stiu ca nu sunt printre cei mai buni tati. Dar stiu ca sunt gata sa imi dau viata pentru familia mea, fara regrete.

Stelian Maria,
Voi reveni

vineri, 4 noiembrie 2011

De ce

Am ajuns sa ne fim proprii nostri copii
Parca muti de durere, parca rosi in adanc,
Am ajuns rastigniti, inghitind datorii
Tot mai mari, mai adanci si mai puse pe plans,

Ne tot plangem in barba cand nimic nu mai e
Cum am vrut, am visat, ori primit-am in dar,
Ne tot roadem din ungii intreband "dar de ce" ?
Suntem noi muritorii ce-am trudit in zadar,

Lumea aste ne-apasa parca tot mai in jos
Si simtim cum bocancii ni se-nfig intre oase,
Suntem toti rastigniti, insa parca pe dos,
Si traim cu durerea reintrandu-ne-n case,

Ne-am nascut ca asa au vrut unii sa fie,
Si cu ce suntem noi vinovati ca traim ?
Libertatea e-o muza, parca e-o jucarie
Care chiar ne dicteaza cand va fi sa murim,

Am avut chiar parinti, i-am iubit prea putin,,
I-am chemat cand ne-a fost incredibil de greu ,
Ei au fost sansa noastra ratacind prin destin,
Dar acum nu mai sunt, cand ne e cel mai greu.

Ne taram prin oras, triumfand fara rost,
Si ne facem sa credem ca cersind am invins,
Dar platind pe la vame libertatea drept cost
Cand ajungem acasa iar ne punem pe plans !

Stelian Maria, 2011.11.04
acasa, In Svängsta, Suedia.

vineri, 30 septembrie 2011

A venit pe lume Viktor, fiul meu

Astazi s-a implinit o saptamana de la nasterea fiului meu, Viktor.
Miercurea trecuta, seara, au inceput durerile. Mama lui Viktor, iubita si sotia mea, m-a trezit joi dimineata sa-mi spuna ca in scurt timp vom fi parinti.
Apa a inceput sa curga joi dimineata si in scurt timp am plecat la spital in Karlskrona. Dupa ce au consultat-o si au trecut cateva ore ni s-a spus ca nu e inca timpul si ca ar fi mai bine sa asteptam acasa.
Masina parca se indragostise de parcarea spitalului si imi facea necazuri cu pornirea. Nu stia ca pe seara se va parca in acelasi loc.
Am revenit seara, joi 22 sept 2011. Dupa un control de rigoare am fost repartizati in camera in care aveam sa ne purtam durerile spre ceea ce avea sa devina inca o viata de om.
Totul era curat, cu pat, fotolii, masuta, televizor, chiuveta, dulap pt haine, seif, etc. Daca nu ar fi fost durerile am fi crezut ca suntem intr-o excursie placuta.
23/09, dimineata pe la ora 10, am fost mutati in camera unde trebuia sa vina pe lume Viktor.
Dotarile erau impecabile. Personalul isi facea datoria cu profesionalism si cu suflet.
Mama lui Viktor a avut curajul si ambitia sa nasca normal desi era primul ei copil.
Durerile erau crancene si plangeam in mine pentru ca ma simteam neputincios si ca nu puteam sa fac mai mult pentru iubita mea. O tineam de mana, o masam, o imbarbatam, o ajutam sa respire, o ajutam atat cat credeam eu mai bine. Cu toate astea imi venea sa urlu pentru nedreptatea care a fost lasata ca durerea sa nu fie impartita egal intre barbat si femeie. Nu am vrut sa dau drumul mainilor care ma strangeau cu frica... nu puteam sa plec de langa ochii care ma cautau disperati cerandu-mi ajutorul. Am ramas langa iubita mea si am facut tot ce am putut ca ea sa ma simta alaturi.
Dupa mai multe ore in care durerea si-a facut de cap fizic si psihic, in care viitoarea mama a luptat cu o forta greu de imaginat, invingand dureri cumplite, cu mine ca un mare neputincios alaturi, dupa o munca uriasa a personalului medical, am vazut cum Viktor a inceput sa se strecoare catre lumina zilei, catre o viata care incepe in bratele ambilor parinti.
A fost pus imediat pe pieptul mamei care l-a primit obosita, ca o fiara ranita care isi cauta puiul.
L-am mangaiat amandoi si impreuna i-am taiat cordonul. Sa fie intr-un ceas bun !
Din clipa aceea nu ne-am despartit de Viktor.
Dupa ce am fost mutati intr-o alta camera, unde aveam sa dormim toti trei, am inceput sa ne linistim. Personalul venea si batea discret la usa inainte sa intre si sa ne ajute.
Duminica seara am plecat catre casa in formatie de trei. Masina mea a pornit vesela la drum, regasindu-si locul firesc acasa.

Stelian Maria

sâmbătă, 23 iulie 2011

Romanul

Am intalnit un om care dormea prin gari,
Care mi-a spus: "sunt plin de datorii
Si n-am aproape bani nici de tigari...
Dar sa mai cumpar paine la copii" ...!

De vina, el zicea atunci ca-i Iliescu,
Ca nu i-a dat si lui ceva guvernul,
Si sigur e de vina acum Basescu
Pentru ca El intr-una-si pierde trenul !

Stelian Maria, 24-07-2011, ora 00.45, ora Suediei

duminică, 17 iulie 2011

Slovacia a deschis „vânătoarea de vrăjitoare comuniste”

Războiul cu istoria care s-a desfăşurat în ultimii 20 de ani în fostele ţări socialiste din Europa, a ajuns şi în Slovacia. Parlamentul a adoptat o lege care practic echivalează comunismul cu nazismul.

Membrii Consiliului Naţional (Parlamentul) din Slovacia au votat ca negarea publică a crimelor „împotriva umanităţii, a drepturilor omului şi a libertăţilor, care au fost făcute de regimurile fasciste şi totalitare" să fie pedepsite penal. Autorii documentului nu au negat că termenul „totalitar" este identic cu conceptul de „comunist", anunţă Pravda.ru.

Potrivit documentului adoptat cu o majoritate de dreapta a parlamentarilor pro-occidentali, cetăţenii care şi-au exprimat în public doar simpatia pentru crime anti-democratice, partide şi mişcări politice naziste sau comuniste, vor risca de la trei până la şase luni de închisoare. Prezenta lege va intra în vigoare în septembrie.

Reprezentanţii opoziţiei de stânga (printre care nu se numără comuniştii) şi-au exprimat nemulţumirea faţă de legea adoptată. Ei au subliniat abuzul posibil „în practica politică, socială şi juridică". De asemenea, aceştia nu cred că se poate egala fascismul şi comunismul, această asociere fiind improprie realităţii istorice. Cu toate acestea, majoritatea parlamentarilor slovaci nu a stat să asculte nemulţumirile opoziţiei.

Trebuie remarcat faptul că, în Slovacia „lupta cu trecutul comunist" a fost mult mai slabă decât în Ungaria, Ţările Baltice, Polonia şi chiar Republica Cehă.

Combaterea „moştenirii comunismului" a început în 1991-1992, atunci când Republica Cehă şi Slovacia încă constituiau un singur stat. Potrivit unor legi adoptate în acea perioadă, funcţionarii Partidului Comunist din Cehoslovacia (PCC) nu aveau nici dreptul de a ocupa anumite funcţii publice. PCC a fost condamnat de încălcarea drepturilor omului şi a libertăţilor, pentru greşeli în economie, pentru persecutarea oponenţilor politici. Cehoslovacia a existat din 1918 până la 31 Decembrie 1992. Parlamentul Cehoslovaciei a fost împărţit în Republica Cehă şi Slovacia, conform unui proces politic paşnic cunoscut sub numele elegant de Divorţul de Catifea.

Astăzi, politica externă a Slovaciei este complet concentrată asupra UE, NATO şi SUA. Liderii din ţară, împreună cu colegii din Polonia, Republica Cehă şi Ungaria încearcă să reînvie Grupul de la Vişegrad, care a fost odată creat ca o alianţă a ţărilor care au renunţat la comunism, pentru a facilita integrarea euro-atlantică.

În această ţară independentă, Slovacia de azi, nivelul rusofobiei în societate şi în rândul elitei este mult mai mică decât în ţările vecine. Prin urmare, o schimbare de guvern în Bratislava poate opri şi „vânătoarea de vrăjitoare comuniste".

Sursa Romania Libera,

In Romania vor mai trece 20 de ani pana cand Iliescu si acolitii sai vor fi judecati si condamnati la a nu se mai intoarce de la cimitir !

miercuri, 13 iulie 2011

Ion Iliescu şi Revoluţia: ultimul tratat de ticăloşie

Ministrul Baconschi l-a făcut pe fostul preşedinte Iliescu să nu mai pună geană pe geană de când i-a dat prin cap să se refere public la o posibilă comasare a unor institute specializate în studierea evenimentelor din decembrie 1989.

Copleşit de gânduri şi înfrigurat de idee, Ion Iliescu a răspuns numaidecât: "Este o ticăloşie fără margini. Să le fie ruşine!"

Experienţa controversată de viaţă şi solida sa pregătire, căpătată la Bucureşti şi Moscova, l-au determinat pe tătucul socialiştilor români de azi să plaseze cu naturaleţe cuvântul "ticăloşie", dar, tocmai în virtutea CV-ului său politic, să îl plaseze prost.

Corect ar fi fost, în schimb, astfel: ticăloşie ar fi doar comasarea în loc de desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române, inventat şi păstorit de Ion Iliescu încă din vremea ultimului său mandat de preşedinte.

Da, domnule fost şef al statului, şi etern tovarăş, acest IRR pe care personal l-aţi creat în 2004 ar trebui să dispară cu totul pentru că, şi sunt sigur că aţi fost tot timpul conştient, nu şi-a avut rostul nici o clipă.

Cel puţin nu ca un instrument obiectiv de studiere a istoriei recente.

Argumentele sunt de bun simţ şi este păcat că în România anului 2011 ne pierdem încă timp şi energie să facem lumină în jurul evidenţei.

Tocmai de aceea, îmi cer scuze faţă de cititori că voi relua aici întrebări simple prin care, dacă s-ar fi răspuns la timp, s-ar fi asigurat o minimă igienă în dezbaterile publice despre decembrie 1989.

Aşadar:

* Cu ce scop a apărut Institutul Revoluţiei Române?

* Câtă credibilitate are o instituţie fondată, girată şi controlată fix de personajul cel mai controversat al momentului pentru studierea căruia se spune că a fost şi înfiinţată?

* Câtă credibilitate are un institut de cercetare, câtă vreme din conducerea sa extinsă fac parte o grămadă de alte personaje implicate direct în evenimentele asupra cărora ar trebui, zice-se, să ne informeze?

* Câtă credibilitate are un institut de cercetare asupra istoriei recente, controlat integral de statul român?

* Câtă credibilitate are acest institut, din moment ce parte din eforturile sale sunt vizibil orientate spre legitimarea trecutului alunecos al preşedintelui său, comunistul pur-sânge, Ion Iliescu?

* Câtă credibilitate are un institut care a cooptat în rândurile sale revoluţionari cel puţin controversaţi, ale căror fapte, unele poate penale, nu vor fi niciodată pe deplin lămurite publicului larg?

* În fine, câtă credibilitate are un organism condus de însuşi Ion Iliescu?



Ei bine, domnule Ion Iliescu, nu este o ticăloşie mai mare faptul că încă ne batem capul cu astfel de întrebări?

Nu este o ticăloşie mai mare faptul că, după 20 de ani, apetitul dumneavoastră de a monopoliza istoria este la fel de ridicat ca odinioară?

Şi încă un detaliu, domnule Iliescu: nu este o ticăloşie uriaşă faptul că pe şantierul pe care l-aţi amenajat sapă după adevărul despre Revoluţia din '89 nu arheologii, ci numai dinozaurii?

Sursa: Romania Libera, Laurentiu Mihu

Oare numai eu sunt paranoic in privinta evenimentelor din 1989 - 1990 ?
Stelian Maria

marți, 12 iulie 2011

Suedia in calduri

Desi verile suedeze sunt destul de blande de obicei, cu temperaturi care in zona mea au o medie de 21 de grade, cu multe ploi venite dar si disparute ca din senin, aceasta vara intareste rezultatele studiilor suedeze cum ca aici va fi din ce in ce mai cald.
Am pornit si azi spre o noua zi de munca. Cald, sudoare. Dupa 10 ore de program m-am intors acasa un pic sleit de puteri. Iarba ma astepta sa o tund si m-am supus vointei naturii cu un efort un pic prea mare pentru bietele mele puteri sleite deja de o canicula suedeza.
Nu cred ca sudul european mai e o atractie turistica atat cat in Suedia se poate face plaja fara sa fii mancat de rechini, fara sa fii furat, pacalit la restaurant sau hotel.
Haideti sa vizitati aceasta tara care e la fel de frumoasa ca toate tarile de pe pamant si care are farmecul ei separat.
Veniti iarna daca doriti sa evitati transpiratia.
Cred ca toamna si primavara sunt anotimpurile mele preferate... de, ma schimb si eu dupa sezon ! :)

Stelian Maria

miercuri, 29 iunie 2011

Marea tiganiada... un alt fel de cruciada !

In Romania e mai multa liniste acum decat era cu 20 de ani in urma.
Sunt tot mai putini hotii, sutii, traficantii de tot soiul, etc. Acestea nu au fost inchisi ci au luat drumul mare al pribegiei catre tarile europene, "ca acolo e bani buni" (a spus un tigan), tari care nu cu multi ani in urma criticau dur Romania acuzandu-ne de rasism, nerespectarea drepturilor omului, etc.
Pe undeva istoria se rasuceste atragand, firesc, chiar si pe cei mai "nas in vant" (englezii), pe "napoleoni", "neamul lui Garibaldi", etc., dar si triburile de vikingi reci in vartejul provocat de miile de ani de controverse, de ultimul veac de vanzari-cumparari ale unor state mai mici, ca si Romania.
Anglia a vandut europa estica Rusilor. Aici a inceput marea cruciada tiganeasca... adica luptand sa supravietuiasca prin orice mijloace tiganii au ramas asa...
Incet ei si-au construit cruciada proprie. Mai intai spre buzunarele romanilor si in urma spre tarile care criticau Romania tocmai ca tiganii sa fie asezati in Romania si a nu emigra... stiu vesticii ce stiu !
In Paris am vazut tigani incercand sa fure portofele... in Londra canta unul de mama focului fals... in Copenhaga tigancile atacau trecatorii si-i deposedau pe acestia de tot ce putea fi de valoare... In micul meu orasel, in Suedia, am vazut cum un trib intreg de tigani furau, la un festival.
Ieri si azi televiziunile suedeze si radioul au difuzat stiri despre "hotii si cersetorii romani din orasele mari" !!! ROMANI !!!
Suedezii care ma cunosc s-au grabit sa-mi spuna despre intamplare... cum ca politia a avertizat populatia ca hoti romani le intra in case sa-i fure... mi-e greu sa le explic. Mi-e rusine.
Din imaginile vazute de mine la televizor nu pot distinge un roman ci pot distinge mai multi tigani in cauza.

Europa incepe sa fie cucerita de tigani.

Stelian Maria

luni, 27 iunie 2011

Un adevar care si pe mine ma depaseste dar pe care il aprob

Autor de filme documentare şi artistice, membru al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România şi coautor al Raportului Final al acestei comisii, Ilieşiu a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui României, citată de site-uri precum http://vosganian.ro/ şi http://www.dcnews.ro/.

"Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României
Demisia!
Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie.
Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi «sarcină de partid», tocmai mi-am dat demisia din PNţCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs.: aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.
Paharul s-a umplut o dată cu detestabilele afirmaţii ale dvs. despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care o numiţi "invadare" batjocorind astfel unitatea şi integritatea naţională pe care aţi jurat solemn să le apăraţi.
Incultura dvs. este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală.
Vă mândriţi că v-aţi da viaţa pentru România, vă lăudaţi că asemenea mareşalului Antonescu, aţi fi avut curajul să atacaţi înfricoşătoarea Uniune Sovietică, dar totuşi vă e frică să condamnaţi pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi consecinţele sale, ca ilegitime şi criminale - aşa cum v-am cerut insistent.

Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenuncheaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi - aşa cum v-am cerut - Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European.
Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât "nu există dovezi şi raport de condamnare". Ca urmare, v-am prezentat dovezi: am redactat de unul singur - pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet - un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial.
Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. Ca dovadă, iată un fragment din discursul rostit de dvs, în 18 Decembrie 2006, fără să vă daţi seama de fapt ce citiţi: "Principalele acţiuni criminale menţionate în Raport şi pe care ţin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea-mult amânată condamnare sunt următoarele: (...) Distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea forţată a Regelui Mihai. (...)"
Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs. de a solicita Parlamentului şi Guvernului - aşa cum v-am cerut - să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs.
Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi renumit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc.
V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o.
Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv «de siguranţă naţională».
Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României.
V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios.

Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum - fiind chiar comandant de navă - nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul Transporturilor.
Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos.
Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs.
Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor «independenţi» să mă «rezolve», iar celor de la serviciile secrete să mă «anihileze», pentru a nu genera «instabilitate politică».
Toţi intelectualii adevăraţi gândesc ca mine. Îi rog pe aceştia, pe semnatarii apelului meu pentru condamnarea comunismului (printre care, în ordine alfabetică: Radu F. Alexandru, Liviu Antonesei, Teodor Baconsky, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Ion Caramitru, Nicolae Caranfil, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Manuela Cernat, Doina Cornea, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mircea Diaconu, Sorin Dumitrescu, Smaranda Enache, Radu Filipescu, Stere Gulea, Cristian Hadji-Culea, Bogdan Iuliu Hossu, Lucia Hossu Longin, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Liviu Mihaiu, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Carmen Muşat, Gheorghe Muşat, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Cornel Nistorescu, Andrei Oişteanu, Stejărel Olaru, Marius Oprea, Ion Mihai Pacepa, Horia-Roman Patapievici, Dan Perjovschi, Marta Petreu, Lucian Pintilie, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu, Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, Dan Puric, Vasile Puşcaş, Tania Radu, Nestor Rateş, Mircea Răceanu, Constantin Răuţă, Victor Rebengiuc, Romulus Rusan, Oana Serafim, Monica Spiridon, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Şerban Sturdza, Dorel Şandor, Eugen Şerbănescu, Ovidiu Şimonca, Mihai Şora, Dorin Ştefan, Alex Ştefănescu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu, Vladimir Tismăneanu, Adrian Titieni, Gábor Tompa, Florin Tudose, Cristian Ţopescu, Tudorel Urian, Varujan Vosganian, Alexandru Zub), să vă solicite demisia de onoare.

Dixi et salvavi animam meam.
27 iunie 2011
Cu încrederea că am spus ceea ce trebuia spus,
Sorin Ilieşiu - autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului"

Sursa Romania Libera

duminică, 26 iunie 2011

Despre mizeriile comunismului

Acest articol merita un loc de frunte pe blogul meu. Faptasii inca circula liber si sunt deputati, bogatasi, etc. Nu se poate vorbi despre unitate nationala atat cat nu se face dreptate, cat fosile si ucigasi ca Iliescu si altii ca el traiesc in lux fara a fi trasi la raspundere.

"Ne-au dat jos, am început să vorbim între noi, iar la un moment dat îl auzim pe un localnic spunând: «Băi Ioane, tu auzi, ăștia sunt români. Ce fel de coreeni sunt, că vorbesc românește?»."
Petre Mariuțan,
Deportat

Cum au fugit basarabenii de frica ruşilor, ca sa fie deportaţi în Bărăgan
Pe 18 iunie 1951, un tren format din mai multe bou-vagoane se oprea ...

În 1951, ofiţeri, subofiţeri şi soldaţii de securitate au înconjurat mai multe sate din Banat. Peste 5.000 de familii au fost împroprietărite cu 2.000-2.500 metri pătraţi în plină Câmpie a Bărăganului, formându-se astfel 18 noi sate.

În dimineaţa zilei de 16 iunie 1951, pe la patru, au năvălit în mai multe case ţărăneşti din Banat ofiţeri, subofiţeri şi soldaţii de securitate cu armele gata de tragere. Li s-a spus oamenilor să îşi ia strictul necesar şi să nu creadă că se vor mai întoarce vreodată la casele lor.

„Tata avea trei cai, a luat numai doi, avea două vaci, i-a dat voie să ia numai una, restul a rămas acolo...", spune Ilie Frunză, care avea 20 de ani în acea zi.

„Noi ştiam că urma să plecăm. Aveam bagajul deja făcut. Cu o seară înainte, am fost la gară, am văzut garnitura de tren la peron, cu vagoanele spălate. Văzusem aceeaşi scenă în 1940. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în Banat. Ştiam că nu erau venite să încarce ceva... Ce să încarce într-o gară mică precum cea din comuna Şandra?", explică Petre Mariuţan (88 de ani).

Oamenii au fost îmbarcaţi în vagoane şi transportaţi către inima Bărăganului şi lăsaţi în mijlocul câmpului. Acolo avea să se nască - câteva luni mai târziu - satul Fundata, cu străzile A, B, C... până la H, pline de colibe şi bordeie.

„Ne-a fost frică de un singur lucru: să nu ne ducă dincolo. Când am văzut că la Urziceni trenul a cotit spre Bărăgan, toţi am răsuflat uşuraţi", a mai adăugat acesta.

Soarta lor fusese hotărâtă cu un an înainte, când s-a dat un decret şi, în secret, comuniştii au început alcătuirea listelor. Acestea îi cuprindeau pe chiaburi, pe prezumtivii oponenţi la colectivizare, pe simpatizanţii lui Tito, pe membrii partidelor istorice, pe cei care aveau rude plecate în străinătate, pe basarabenii şi bucovinenii stabiliţi în Banat.

Îi aştepta Bărăganul, cu câmpuri de bumbac, rapiţă, grâu sau iarbă de Sudan. „Când am ajuns aici bătea un vânt... Era după- amiaza pe la patru aşa... parcă văd şi acum: furtună, vânt şi praf... Am dat jos tot din vagon şi am aşteptat", îşi aminteşte Sanda Mariuţan, soţia lui Ion.

Oamenii din Perieţi fuseseră deja mobilizaţi, cu mai mult timp înainte, însă li se spusese că vor merge la gară să aştepte nişte coreeni.

„Ne-au dat jos, am început să vorbim între noi, iar la un moment dat îl auzim pe un localnic spunând: «Băi, Ioane, tu auzi, ăştia sunt români. Ce fel de coreeni sunt, că vorbesc româneşte?». «Ce coreeni, măi?» - am întrebat eu. «Nouă ne-au spus că vin coreeni»", îşi aminteşte Petre Mariuţan.

Toţi au purtat stigmatul D.O. (domiciliu obligatoriu): nu aveau voie să părăsească satul unde locuiau şi să se deplaseze peste o rază de 15 kilometri în jur. Localnicii din Bărăgan fuseseră averizaţi să nu vorbească cu deportaţii deoarece erau „criminali şi bandiţi".

Casele în care paiele creşteau din pereţi

În prima noapte, oamenii au dormit pe haine, sub cerul liber sau sub căruţe. „Când am ajuns dimineaţa în gară în Bărăgan, ne-au dat cu DTT, ca să nu avem păduchi şi purici. Apoi ne-au urcat în căruţe şi ne-au dus pe câmp. Comuna era deja măsurată şi împărţită în parcele unde trebuia să ne facem noi case. Un securist i-a spus tatei: «Fă-ţi casă, fir-ai să fii de bandit»", îşi aminteşte Frunză.

La început, oamenii şi-au încropit colibe şi au săpat bordeie care se umpleau cu apă când ploua. „A dat o ploaie mare atunci şi toată apa a intrat în bordei. Totul a fost inundat şi a trebuit să dormim afară, în ploaie, cu pătura în cap. Nevasta mea, era domnişoară atunci, a căzut într‑o groapă de chirpici şi era să se înece", spune Frunză.

Mai târziu au ridicat case de pământ bătut, acoperite cu paie ori cu stuf. „În decembrie, când a venit iarna, casa nu era uscată bine, nu văruită, nu nimic. Grâul şi paiele ieşeau din pereţi", spune Sanda Mariuţan. Aşa au fost înfiinţate 18 sate.

Viaţa era grea în Bărăgan. Deportaţii primeau doar o găleată de apă pe zi de familie şi câte 250 de grame de pâine de persoană. „Nouă, fiind mai mulţi, nu ne ajungea niciodată o găleată de apă şi mai trimiteam un frate isteţ să stea la coadă să mai ia o găleată. Când se putea... Am dus-o greu până la Dumnezeu din cauza lui Ceauşescu, a lui Ana Pauker şi a lui Stalin", îşi aminteşte nea Frunză.

Tinerii deportaţi nu aveau voie să meargă la liceu, dar în schimb erau obligaţi să facă trei zile pe săptămână „muncă voluntară" pentru a construi şcoală, dispensar, magazin în sat. Cu toate greutăţile, deportaţii le-au dat un exemplu românilor din zonă. „Cei din comuna Perieţi erau înapoiaţi rău... Te duceai în curte la ei şi îi năpădeau bălăriile şi pe prispă", spune Frunză.

Munca în Bărăgan: la fermă, pe câmp şi în grădină

Soţia lui Frunză îşi aminteşte că nici nu se apucaseră bine de făcut casele că oamenii au trebuit să intre în câmpul muncii. Femeia a lucrat la început la ceapă şi arpagic, apoi la orez, apoi la grădină: recolta roşii, castraveţii, de toate, apoi a urmat bumbacul. La orez trebuiau să intre cu picioarele în apă, iar pericolul cel mai mare - chiar şi înaintea apei reci care-ţi putea afecta sănătatea - erau lipitorile. „Îţi era frică să te bagi în apă, când le vedeai că vin...", spune doamna Frunză. Face o scurtă pauză, după care admite cu amărăciune că trebuia „să se bage". „Te băgai că trebuia să te bagi. Trebuia să te bagi să lucrezi, că altfel nu aveai din ce trăi".

Apoi a urmat bumbacul. Pentru a putea cultiva bumbac, oamenii trebuiau să facă contract, primeau câte unul-două hectare de pământ, săpau pământul, semănau, răreau şi recoltau. „La culegere, ni se dădeau nişte şorţuri mari, nişte şorţuri cu un buzunar lung în care intrau 50 de kilograme. Şi erai nevoit să îl cari după tine până strângeai şorţul ăla plin", rememorează doamna Frunză. Spune că nu era deloc uşor şi că sacul era la început „cărat", iar când se umplea „îl târau" pentru a-l goli. „Şi făceam sute de kilograme de bumbac. Ne sileam care mai de care să facem mai mult."

Ilie Frunză a lucrat la o fermă din apropiere, asta pentru că nu aveau voie să iasă din comună. „Într-o dimineaţă am întârziat şi au venit jandarmii la mine acasă. Băi, frăţioare, când mi‑au dat patru bice pe spate... a trebuit să mă duc imediat. Ne dădeau 2 lei pe zi. Masa costa un leu şi un leu ne mai rămânea", spune acesta.

După ridicarea domiciliului obligatoriu, familia Frunză s-a mutat la Slobozia, în oraş. Spune acum, cu mândrie, că în cei 38 de ani de muncă „nici o zi şi nici de ziua mea nu am avut concediu de odihnă şi nici medical nu am avut".

„Mâncam grâu prăjit": Micile bucurii ale deportaţilor: praful, trenul şi balul
Deportarea prin ochii copiilor a fost foarte diferită de suferinţele şi umilinţele pe care le-au îndurat părinţii. Nicolae Cuciuc (foto) avea doar 6 ani când familia lui a fost deportată în Bărăgan, în satul Dâlga. Îşi aminteşte că până să înceapă şcoala se juca prin praf cu toţi copiii şi încerca să-şi ajute părinţii în gospodărie: fie păştea animalele pe câmp, fie tăia cocenii toamna, fie călca pământul ca să facă chirpici. A lucrat cu ziua o perioadă la CFR, unde trebuia să smulgă iarba dintre şinele de tren şi primea 5 lei pe zi. „Noi, copiii, plecam cu vacile la câmp şi acolo dădeam foc la paie şi mâncam grâu prăjit. Ni se făcea sete, ploua săptămânal, beam apă din băltoacă", povesteşte Cuciuc din copilăria sa.

Pentru tineret, distracţia principală era trenul de la ora 14.00 dinspre Slobozia spre Bucureşti. „Acolo ne întâlneam cu toţii, vorbeam, povesteam, râdeam. Trecea trenul şi plecam şi noi. Ne plimbam puţin şi aşteptam seara să cânte Nichi şi Andras. Asta era distracţia, în rest zi de zi muncă la fermă", spune Sanda Mariuţan.

Abia după câţiva ani au început să se organizeze baluri la căminul cultural din sat. „Simţeau nevoia oamenii să se mai recreeze. Veneau băieţi, fete, cântau, dansau şi a doua zi la lucru. Fiecare fată mergea cu mama la bal. Aşa era atunci...", îşi aminteşte Sanda Mariuţan.

Sursa Romania Libera

vineri, 24 iunie 2011

petrecere suedeza

Acum o saptamana am fost cu cortul sa sarbatorim faptul ca doi dintre prietenii nostri se vor casatori.

Am participat peste 30 de prieteni, dintre care numai eu si inca doi romani am reprezentat Romania. Restul erau suedezi.

La ora 12, sambata, ne-am adunat intr-un loc superb, mi-am pus cortul si impreuna cu inca 20 de prieteni i-am asteptat pe cei doi sarbatoriti care nu aveau habar de ce li se intampla in acea seara.
Toti am complotat ca sa-i tinem acasa si sa-i aducem legati la ochi la locul distractiei.

Au sosit si legati la ochi au trebuit sa treaca printr-un cerc format de noi si sa ne pipaie si sa ne recunoasca... sau nu ;)

Apoi a inceput distractia... supa cu alte minunatii langa, mistret intreg la rotisor, alte minunatii... bautura cat sa petrecem inca o saptamana.
Au fost organizate jocuri. Toata lumea a participat.
O formatie din trei trubaduri a cantat cu chitari, fluier, flaut, voci, o muzica ce mai degraba te facea sa te simti in rai decat sa-ti mai recunosti slabiciunea muritorului de rand ! Superb !

S-a cantat, dansat, baut, mancat, ras, dar nimeni nu s-a certat cu nimeni.
In Romania sigur iesea cel putin un scandal, o bataie, la peste 30 de oameni prezenti.

Am adormit placut in cortul meu pe la orele 5 ale diminetii si numai o ploaie grozava m-a mai trezit 2 ore mai tarziu.
Dupa un ,mic dejun la iarba verde, cu un peisaj superb, am fost luat de prieteni si adus acasa obosit dar placut impresionat, pentru a nu stiu cata oara, de prietenii mei suedezi.

Stelian Maria

luni, 13 iunie 2011

Iata-i pe prosti



Acesti indivizi probabil ca sunt fericiti in ziua de azi dupa ce Iliescu i-a starnit impotriva romanilor si dupa ce in loc de salam au primit suturi in fund de la locurile lor de munca.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Bancul secolului

Un nazist alerga un polonez. Il prinde ii pune arma la tampla si il ameninta ca-l impusca.
La un moment dat se deschide cerul si se aude vocea lui Dumnezeu.
-Nu-l omori pe acest om, el va deveni Papa.
La care nazistul:
- Si eu?
- Si tu !

miercuri, 8 iunie 2011

"Bagati un bat in Romania... poate porneste" !

Suntem cu 50 de ani în urmă. Nu e nici o exagerare, aşa stau lucrurile.


Ţara în care locuim are, înainte de orice, un specific aparte: ineficienţa. Ea este generată de un procent infim de conducători care pricep care sunt nevoile imediate, pe termen scurt şi mediu. Este un blestem solid şi consistent al României că în ultimii şapte ani să cheltuie peste 200 de miliarde de euro şi să nu construiască un spital nou. Ori un kilometru de auto­stradă. Nu putem sub nici o formă emite pretenţii pentru dezvoltarea acestei ţări, mai ales din punct de vedere industrial, câtă vreme şoselele sunt la nivelul anilor '60. Adică în urmă cu jumătate de secol. Circulă şi o poantă, destul de reuşită, în legătură cu înapoierea ţării noastre. La mult invocatele şi hazliile date diverse în legătură cu sfârşitul lumii, oferta românească e cea mai tentantă. Dacă nu vrei să mori când vine amintitul sfârşit, vino în România. Suntem cu 50 de ani în urmă. Nu e nici o exagerare, aşa stau lucrurile. Sunt câteva mici şi foarte răzleţe insule de bunăstare, pe ici pe colo, în zonele urbane sau prin aglo­merări imobiliare spontane gen Pi­pera City. În rest, e praf şi multă pulbere.

Zilele trecute am văzut cu toţii cele mai sugestive imagini pentru cât de eficientă e actuala guvernare. Animată probabil de unele bune intenţii, ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a fost implicată într-un moment extrem de penibil. Adevărul crud al infrastructurii româneşti poate fi bine definit doar prin ceea ce s-a întâmplat şi imaginile demne de Benny Hill. Plecaţi într-un voiaj de plăcere spre zona montană, mai marele transporturilor şi o echipă de jurnalişti au rămas în pană, pe drum. Fiind vorba despre unul din trenurile nemţeşti, ne aşteptăm ca garnitura să nu se strice. Ei bine, totuşi s-a întâmplat. Apoi reparaţia, dată fiind originea fa­bricantului, ar fi trebuit să aibă loc printr-o apăsare de buton ori prin meş­terirea simplă cu o trusă de scule. Aici intervine însă farmecul discret al balcanismului românesc. Pentru că, nu-i aşa, codrul e frate cu ro­mânul, s-a apelat la o metodă ve­che, stră­mo­şească. În măruntaiele garniturii nem­ţeşti achiziţionată în mandatul lui Miron Mitrea a fost înfiptă o creangă de tei. Infernală maşinărie germană, sensibilă cum o ştim, a reacţionat imediat la avansul miori­tic. Teiul, adus personal de condu­cătorul deplasării şi implicarea mecanicului, culcat pe şine spre o convingere suplimentară, a generat repornirea, în aplauzele partici­panţilor la trafic.

Rar mi-a fost dat să văd ceva mai penibil. Şeful transporturilor invita presa ca să vadă cât de bine merge do­meniul pe care îl conduce. Mă­gă­oaia rămâne în pană. În locul unei re­paraţii decente, cu scule şi apa­ratură specifică, treaba se rezolvă ape­lând la ce-ţi oferă natura pe margi­nea drumului. Evenimentul acesta, ce poate părea un incident monden, ex­primă de fapt foarte plastic unde suntem noi, ca ţară. Conduşi de nişte ageamii în domeniile pe care au ajuns co­coţaţi din şutul partidului. Cu tot ceea ce ne înconjoară la cea mai de jos limită a calităţii. Biciuiţi pentru taxe, impozite, biruri, micşorări de salarii şi pensii, concedieri şi alte sacri­ficii. Ce ni se oferă în schimb? Puţin, ex­trem de puţin. Infim de-a drep­tul. Beneficiile sunt toate, acolo, în ţara lor, care plesneşte de prospe­ritate. În România noastră, tânjim de-atâta amar de vreme pentru aceleaşi lucruri mici şi nerealizate. Un tren curat, un spital bun, o şosea mai de Doamne ajută. Ei cu ei, noi cu noi.

Sursa: Radu Tudor, Jurnalul National

vineri, 13 mai 2011

2005-2006

In vara lui 2005 am plecat in concediu cu baiatul meu, Tudor, in Romania. Cu greu s-a induplecat sa il lase pe copil cu mine... asta dupa ce mi-am incasat in repetate randuri portii imense de injuraturi si blesteme.
Am pregatit masina si in orele care precedau plecarea am suportat mizerii care imi erau adresate de catre aceasta femeie. Printre altele imi spunea:
"Sa ma pis pe mormantul lui mata aia curva",
"Sa ma cac pe mormantul lui tactu",
"...tu-ti mortii matii de nenorocit",
Dar cel mai tare m-a durut cand a inceput sa ma blesteme sa am numai probleme pe drum si sa fac accidente... de parca baiatul care era si al ei nu era cu mine in masina la acest drum !!! Abia asteptam sa plec !!!
In ultimii ani petrecuti langa aceasta femeie am pierdut poate multi ani din viata,
am trecut printr-un preinfarct, am avut un stroke, am decazut ca om.
Spre norocul meu mi-am revenit si sper sa reusesc sa recuperez anii pierduti, macar in mica parte.
In Romania am avut un concediu frumos alaturi de fiul meu care nu a intrebat nici macar o singura data de mama sa.
Reveniti in Suedia am fost intampinat de acea figura bine cunoscuta, acra, pusa mereu pe scandal. Macar nu mai locuiam impreuna...
Ea a avut grija sa plece la mama ei cu toate bijuteriile din casa, piese cumparate de mine in proportie de aprox 98%, si care valorau aproximativ 8-10.000 euro.
Dupa ce am inaintat actiunea de divort nu am mai avut liniste. Era in toamna lui 2006.
Ma suna zi si noapte sa ma injure, sa ma blesteme, etc.
Mi se rupea inima de mila pentru Tudor, dar mi-am zis ca e mai bine sa nu creasca cu doi parinti care stau impreuna dar ajung la certuri, scandaluri, etc.
Cu toate astea am incercat sa gasesc ajutor undeva unde familiile merg pentru a primi ajutor... ea nu a vrut sa vina. Am fost la altii care ne puteau ajuta juridic dar ea nu a venit decat dupa cateva incercari, dar si atunci cat sa minta cu nerusinare cum ca eu am fost violent cu ea, etc.
Am fost la Social si rezultatele au fost nule.
In tot acest timp ea facea eforturi supranaturale ca eu si Tudor sa nu ne vedem, sa nu avem o legatura normala ca intre parinte si copil.
Stia ca imi iubesc nespus copilul si ca prin el ma lovea iar, si iar, si iar...

Stelian Maria

joi, 14 aprilie 2011

1997-2000

La 7 ani dupa ce am emigrat in Suedia, dintre care 2 in asteptari, am cumparat prima mea casa intr-o zona centrala, o vila frumoasa cu curte frumoasa, etc.
Am crezut ca viata va avea o noua intorsatura si munceam din rasputeri pentru asta.
D.p.d.v.d. economic toate imi mergeu struna. Am cumparat o masina noua si o rulota faina, asta pentru vacante.
Baiatul mi s-a nascut intr-o frumoasa zi de august. Am crezut ca totul se aseaza si ca o familie noua incepe sa prinda roade.
Munceam si mai mult.
Mama ei facea eforturi sa locuiasca cu noi dar am reusit sa o asez intr-un apartament al ei... desi era la noi zilnic si asta nu sa ne ajute ci sa traiasca gratuit si sa dicteze... ba chiar si sa ne fure. Gaseam la ea lucruri care ne apartineau.
La nasterea baiatului meu, cand am sunat sa ii spun "bunicii" ca are un nepot, m-a intrebat in telefon daca "e creol ca mine" !!! Nimic altceva !
Aveam prieteni suedezi, oameni care ne-au ajutat enorm de mult. Fosta a inceput sa-i urasca pentru ca i se parea ca nu e bagata in seama suficient.
A incetat sa mai vorbeasca cu ei motivand ca ea "nu sta de vorba cu oameni fara scoala" !!! Ea avea liceul si, la insistentele mele si cu ajutorul meu, a urmat un curs de trei ani la FF. Cand l-a terminat si-a luat o figura de "cine se pune cu mine" si imi striga cum ca ea "a ajuns sefa in Suedia"... cine mai era ca ea ?!?!? Imi injura familia, spunea despre noi ca suntem tzigani (si daca ar fi fost sa fim ce era cu asta atat cat era cu mine?), mama nu a avut voie sa ne viziteze, fratele meu la fel. In schimb toate rudele ei erau la noi oricand si primeau bani munciti in mare parte de mine.
Nu mai tineam de multa vreme la ea. Era un om imposibil de suportat.
Veneam acasa dupa chiar si 15-17 ore de munca pe zi si eram obligat sa fac mancare in conditiile in care ea nu muncea. Statea in canapea si urla "mi-e foameeee" !
Baiatului ii punea ceva de mancare jos, in fata televizorului, numai ca sa o lase in pace.
De multe ori il impingea si il brusca numai ca el "sa stie cine comanda" !!!
A inceput sa bea. Mai mult decat trebuia.
Chema "prieteni" in vizita numai ca acestia sa vada cat de avuta era ea.
A murit mama.
La o saptamana dupa ce m-am intors de la inmormantarea mamei mele, din Romania, "ea" ma injura de mama si imi striga ca "se caca si se pisa pe mormantul mamei mele pt ca aceasta era o curva" !!! De tata injura asemanator.
Sunt un iubitor de oameni si sunt un om greu de scos din sarite. Dau multe sanse...
Incepusem sa simt cum ma furnicau degetele si cum din ce in ce mai mult imi venea sa dau cu ea de perete si sa o fac un tablou mare si rosu.
Am vandut casa si am incercat o schimbare crezand ca poate asta rezolva ceva.
In casa noua starile ei si-au facut de cap si mai mult.

Voi reveni,

Stelian Maria

miercuri, 13 aprilie 2011

1996

Asta a fost un an urat. Urat pentru mine.
La sfarsitul lui `95 am plecat cu femeia in care credeam eu ca pot avea incredere pentru mai departe, fosta mea. Trebuia sa petrecem sarbatorile de iarna.
Profitand de acest eveniment am vrut si sa fac un tur al Romaniei pentru a cauta ceva special cu care eu sa pot incepe o afacere serioasa cu import in Suedia. Era deja ianuarie 1996.
"Ea" nu a vrut sa mearga cu mine si cand m-am intors din cautarile mele am stiut ca ceva se intamplase.
Am fost obligat sa revin in Suedia dar "ea" a insistat sa mai ramana in tara. Am recuperat-o dupa aproape doua luni.
In tot acest timp "ea" s-a gandit ca idila inceputa in scoala generala nu daduse inca roade si a reusit sa-si intalneasca fostul curtant, Dan Dogaru, ofiter la ministerul de interne. S-a lasat cu scantei, dragoste mare, sex.
Dupa cativa ani, in tot acest timp ma acuza ca o inselam tocmai pentru a ascunde ce ea facea/facuse, mi-a recunoscut ca s-a culcat Dan Dogaru.
Deja aveam un copil cu ea. Am hotarat sa mai astept ca baiatul meu sa mai creasca si sa-si petreaca copilaria cu doi parinti.
Mi-a fost greu, am suferit cumplit pentru baiatul meu, dar am fost obligat sa divortez de o persoana care era sora buna cu minciuna, cu puturosenia, cu falsitatea, ipohondra, infidela, certareata, etc.
"Ea" se certa cu oricine pentru nimic. Dupa ce cunostea o persoana, la nici 10 minute ii spunea ca e proasta/prost, etc. Asta pentru a incerca sa se impuna.
Propriei mame ii striga ca e curva si o dracuia, iar mama ei o dracuia cu ziua de nastere !!! Scandalurile intre mama si fiica erau fantastice si, cu toate eforturile mele, nu am reusit sa le ajut... mi le-am pus pe amandoua in cap.
Stiu ca e o parte privata a vietii mele dar atat cat nu sunt cel care a provocat acest rau nici nu am de ce sa ma rusinez in fata oamenilor.
Voi reveni cu episoade care merita bagate in seama tocmai pentru ca asa ceva nu trebuie sa existe in relatia dintre doi oameni care pornesc la drum impreuna.

Stelian Maria

1995, ultimul transport de ajutoare organizat de mine

Dupa o munca de un an, cu eforturi mari din partea mea, am reusit sa umplu un camion cu haine, jucarii, incaltaminte, mancare, paturi, paturi, etc, pentru casa de copii nr 9 din Bucuresti.
La vama din Chitila am fost intampinat mizerabil si mi s-a cerut o suma de bani (500 de dolari) ca "sa nu fiu obligat sa descarc toata marfa pentru control" !!!
I-am raspuns vamesului ca e treaba lui sa descarce si sa incarce la loc, in plus ca voi suna la directia vamilor, ministerul de interne, voi lua legatura cu guvernul si voi chema presa... alegerea era a lui! In 2 ore am scapat fara sa mituiesc pe careva si am reusit sa duc ajutoarele catre casa de copii.
Ajutoarele au fost stranse de mine. Banii pentru transport au fost stransi de mine din aparitiile mele pe diferite scene. Munca a fost a mea si nu imi pare rau.
Totusi am fost dezgustat de cum romanii intalniti de mine cautau sa ma minta si sa ma faca sa platesc mite, ori cum incercau sa fure din acele ajutoare ! A fost o munca uriasa sa lupt cu toata lumea ca sa ajunga la niste copii nevinovati aceasta mana intansa de mine. Am revenit in Suedia un pic trist, un pic infuriat.
Am renuntat sa mai organizez ajutoare.

Stelian Maria

joi, 31 martie 2011

Bradut Florescu, inainte sa paraseasca tara

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

"Rostul


Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la c-- pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti familia,
pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa traiesti.

Bradut Florescu"

duminică, 20 martie 2011

CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI

"Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă. Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!
Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători. Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).
Vă amintiţi episodul din anii '90, când unii dintre ai noştri strigau "nu ne vindem ţara!"? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: "ai dom'le că n-are cum să se întâmple aşa ceva" (românul în blândeţea lui nu concepe că omul este predispus răului).
Iată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă:"Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!" Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!!!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat- adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi!!! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor - ruşine nouă!!!
Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală - asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).
Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede si a se mentine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei. Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi. Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.
Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:
- în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;
- crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;
- îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;
- distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;
- disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în
continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie - rezultatul s-a văzut!
Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.
În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:
Te rugăm pe Tine, Prea Desteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) - fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!

Aceste mesaj nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci dimpotivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor popoare de a străluci prin bogăţiile altora!
AUTOR ANONIM"

vineri, 4 martie 2011

Prieteni noi

In seara aceasta am fost vizitat de o familie de romani care incearca sa isi gaseasca vietii un curs mai sigur decat in Romania.
M-am simtit bine in compania acestor prieteni noi.
Le doresc sa fie intr-un ceas bun incercarea lor, si fie ca aceasta incercare sa li se transforme in realitatea dorita de ei. Eu am sa ii sprijin.
Imi amintesc de clipele cand, ajuns in Suedia in august 1990,realizam ca nu am pe nimeni si nu am nimic in aceasta tara. Brrrrrr....
Bine ati venit prieteni ! Nu cred ca vom reusi sa facem impreuna ca Europa sa vorbeasca romaneste, nu in timpul nostru, dar sigur vom reusi sa traim macar 30% cum vrem noi. E lucru mare :))

Cu tot dragul,
Stelian Maria

luni, 28 februarie 2011

Martie

Acest 1 martie parca s-a lasat asteptat cu mult mai mult decat in alti ani.
Poate pentru ca iarna aceasta a fost mai grea ca altele. La mine zapada si-a facut de cap, nametii atingand 1,4 m. Am rupt doua lopeti pentru zapada, mi-am cam stricat mijlocul si am cheltuit considerabil pe caldura.
Poate si pentru ca pe masura ce imbatranim primaverile ni se par din ce in ce mai frumoase.
1 martie a venit fara sa tina cont de intamplari, de razboaie, de despartiri, de plecarea unor prieteni catre ceruri. Cristi Paturca si Alexandru Zarnescu nu se mai bucura de acest 1 martie si plecarea lor dintre noi a facut pentru unii ca 1 martie sa fie un pic mai trist.
Cu toate astea 1 martie este aici si e bine venit si e bine meritat de toti cei care l-am asteptat.
La multe primaveri frumoase si fie ca fiecare 1 martie sa fie mereu mai placut decat precedentul !

Stelian Maria

Ianuarie `97 cu Zarnescu

Am plecat din Suedia cu masina plina cu aparatura, boxe, microfoane, amplificare, etc, pentru a face alaturi de Alexandru Zarnescu si de Victor Socaciu cateva spectacole.
Sigur ca in masina mea nu incapeau toate cele de trebuinta, asa am fost nevoit sa inchiriez de la magazinul Muzica din Bucuresti cele trebuincioase. M-a ajutat Jimmy Zarnescu.
Era ianuarie 1997.
Mi-am cazat fiinta la un vechi prieten, prieten care a fost alaturi de mine in zilele petrecute cu pusca in mana, in decembrie `89.
Intr-o dimineata mi-am gasit masina sparta si doar casetofonul furat. Idiotul nu a stiut ca aveam in portbagaj aparatura de mai multe mii de dolari.
Am cantat alaturi de Zarnescu, de Victor Socaciu, de Ion Dichiseanu si Simona, in cateva locuri. Mi-a facut placere sa colaborez cu acesti Titani !
Dupa revenirea in Bucuresti am fost invitat de Jimmy Zarnescu acasa la el, ca avea "niste urzici de murea omu" ! Am mancat cu pofta si ne-am dat la chitarile noastre de parca ele au fost bucataresele acelor urzici.
Ziua urmatoare am petrecut-o punand geamul spart la masina, apoi am mancat o pizza cu Jimmy.
Pe urma am plecat catre Suedia cu un amar in suflet dar cu un gust de urzici in gura asa cum nu cred ca voi mai gusta.

Stelian Maria

duminică, 20 februarie 2011

voi reveni

Pierderea lui Alexandru Zarnescu m-a socat. Nu imi gasesc puterea sa continui cu postarile, desi vreau sa scriu mai departe.
Voi reveni, sper ca in scurt timp.

Stelian Maria

sâmbătă, 5 februarie 2011

Lui Alex Zarnescu

Parca imi vine-asa, sa ma strapung
Macar un pic, cu degetul la piept,
Si cu-n balsam din frunze sa ma ung
Si sa imi strig stangaci ca nu e drept,

Cum poti sa te ascunzi asa, de noi,
Cand nici macar nu ti-am urat de bine ?
Te asteptam sa ne astepti pe noi
Pe cei care-or muri de dor de Tine.

Stelian Maria, 2011.02.05, orele 22.08, Suedia

vineri, 4 februarie 2011

Alexandru Zarnescu

Ati vazut si ascultat macar o singura data un urs care mormaia blandete si pace ?
Jimmy era acest urs. Mare, iti era aproape frica sa nu te ia de guler dar se lasa mai degraba muscat decat sa-si arate coltii.
Am fost prieteni timp de 29 de ani.
Si inca suntem. Fiecare din lumea lui.
Imi este cumplit de greu sa comentez mai mult decat ca odata cu plecarea lui s-a rupt din mine ceva dureros.

Dumnezeu, sau eternitatea sa il calauzeasca !

Il voi plange in felul meu !

Pentru El,

Steli

duminică, 30 ianuarie 2011

Iarna

Nu mai pot sa o astept,
Inima imi toarna focuri,
Sunt un clown, si nu e drept
Sa ma plang de-atatea jocuri.

Vinovata e doar ea,
M-a uitat intre straini,
Unde esti tu iarna mea
Sa-mi dai saniilor caini ?

Stelian Maria, 28/09/1990, Malmö

Sa vii

Si va veni o vreme cand cerul ma va strange
In bratele-i vanjoase, cu sori impodobite,
Iubito tu ma iarta, nu rade si nu plange,
Sa-mi canti incet o doina din satele cernite.

Sa-mi canti de dorul frunzei si-al Oltului pribeag,
Si de Carpatii mandri, cu fruntea langa cer,
Iar Craii sa mi-i pui la cap in loc de steag,
Deasupra-mi sa asterni al iernii noastre ger.

Din an in an sa vii, o data de Craciun,
Si sa-mi colinzi in taina, asa ca pe la noi,
Caci vei gasi alaturi ceva din ce-am mai bun,
Un vers uitat de vreme, de oameni si nevoi.

Atunci sa te ridici si pasul sa-l grabesti
Spre anul care vine cu celalalt Craciun,
Raman aici iubito, din nou sa ma gasesti
Si n-am sa uit, alaturi, sa-ti pun ce am mai bun !

Stelian Maria, 28/11/1990, Malmö

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

O zi in padure

La padurea care suna
Bucium lung si voie buna
Latra lupi-a lana plina
Cerand codrului arvuna

Au sa vina asa pe rand
Zile-ntoarse fumegand
Lupii-n stana ciobanei
Cu suman si clopotei

Oile in codrul des
Cainii politisti la ses
Si ciobanii pe poteci
Fluierand a toamne reci.

Stelian Maria

Mana

Doamna mea, priveste-mi mana,
Si de n-ai s-o vezi sa-mi spui,
Am s-o caut unde-i luna
Colo agatata-n cui.

Voi veni apoi pe-o raza
Intr-o noapte ca un fum,
Si-am sa ti-o asez in vaza
Si sa-mi vad apoi de drum.

Doamna mea, priveste-mi mana,
A-nceput sa prinda floare,
Sa ma cauti unde-i luna,
Altfel mana mea te doare.

Stelian Maria

Liniste

A cazut, nu stiu de unde,
Un luceafar adormit
Peste tropotul de umbre,
Peste minus infinit,

Luna-i franta si buimaca,
Invelita toata-n fum,
Ca o salcie uitata
nu stiu unde, nu stiu cum,

Iar padurea ametita
A pornit in hohot surd
Sa de-a glasului ispita,
Sa se-auda pan`la fund,

Lupii s-au oprit din panda,
Caprioarele-au oftat...
Mai incepe inc-o runda
Intre pajiste si sat.

Stelian Maria

vineri, 28 ianuarie 2011

In petit

Aseara vantul mi-a soptit,
Luandu-ma de dupa gat,
C-ar da orice, c-ar da oricat
Sa poata merge in petit.

Trecand hai-hui printre nameti
El a zarit o floare rara
Ce semana a primavara
Cu focuri blande in pometi.

Si-a stat pe loc, parca traznit.
Sa o priveasca mai de-aproape...
S-a prefacut luntras pe ape
s-o cucereasca prin vaslit.

I-am spus voios ca-i voi fi nas.
Sa mearga asadar s-o ceara !
Si a plecat cantand aseara
Cu murfatlar si-un cos de cas.

Stelian Maria

Baltica II

In asta noapte te reneg,
Esti mai rea ca lupu-n crang,
De te prind am sa te leg,
Ca-ntr-un cleste-am sa te strang.

N-ai astampar fiara cruda,
Ma desparti de somnul meu
Si esti rece, si esti uda,
Martor am pe Dumnezeu !

Ti-ai luat titluri de noblete
Si te porti cu nasul sus,
Astea-s valuri nataflete
Ca si vantul din apus.

Intr-o zi vei fi mai blanda,
Iar smaraldul tau mai cald,
Si in trupul tau de nuda
Ca-ntr-o lume-am sa ma scaald !

Stelian Maria, 18/11/1990, pe vaporul Freedom, lagar pentru refugiati. Malmö

Baltica I

Aceasta mare nu stie ce vrea.
E linistita astazi, ca un prunc,
Dar fierbe-acolo jos, pe undeva,
Si-mi vine ca-ntr-o iarba sa m-arunc.

Ma crede mai batran ca ea, si sunt,
Am numai mila cand o vad asa,
Si-i bucuroasa toata fara vant...
Aceasta mare nu stie ce vrea.

O adiere doar de s-ar porni
Va deveni mai rece si mai rea,
Si trupul plin de scoici si-l va urni...
Aceasta mare nu stie ce vrea.

Stelian Maria, 13/09/1990 pe vaporul lagar, Malmö

Ploaia

Imi bate ploaia-n geam, parca esti tu
Venind din universuri fara teama
Cand vantul printre plete iti trecu
Sunand prin frunze clopote de-arama.

Te-aud in sticla geamului batand,
Cu-argintul picaturilor de ploaie,
Si te aduni, gingas alunecand
Iubito, pan` la mine in odaie.

Te strang in palma-mi mare pic cu pic
Si insetat apoi sa sorb din tine,
Eu am uitat ca sunt atat de mic
Si ca de fapt tu te reversi in mine.

Stelian Maria, 27/10/1996

Tie

Eu am si intru-n tine ca-ntr-o citadela,
Sfidand multimea sacra a frunzelor de tei,
Prin poarta ca altarul, cu fruntea sa rebela,
Eu am sa vin in tine, iti jur pe anii mei !

Tu sa m-astepti flamanda, setoasa si zglobie,
Si cu privirea calda-ti spre tine sa ma-ndrumi
Si sa ma pui in lanturi, frumoasa mea robie,
Sa fim, ca-ntr-o poveste, o casa de nebuni !

Stelian Maria,

Uragan

De data asta m-ai invins.
Mi-ai carat nisip pe buze,
Nu o boaba... un cuprins
Presarat cu multe muze.

Dar si cat ti-a trebuit
Sa ma-nvingi, potaie cruda...
M-ai barfit si umilit
Si mai, mai sa crapi de ciuda !

Iar acum cand iti vorbesc
Langa un pocal cu vin,
Vreau sa-ti spun cat te iubesc...
Tie, Vantule, ma-nchin.

Stelian Maria
4.12.1999

joi, 27 ianuarie 2011

Reprosuri si injuraturi

De-a lungul celor 21 de ani scursi, de cand romanii au inlocuit o dictatura veche cu una noua, mi s-au reprosat multe lucruri.
Incepand cu Piata Universitatii am fost scuipat si injurat de foarte multe ori cand incercam un dialog cu cetatenii care mai-mai ca nu ne bateau. Atunci mi se reprosa ca:
- "din cauza voastra nu gasesc sa cumpar oua, golani nenorociti"...
- "la munca baaaaaaaaaaaa... puslamaua dracului"
- "de ce nu-i lasati sa conduca tara ca din cauza voastra nu pot sa faca ceva pentru tara..."
...s.a.m.d.

Totusi, odata stabilit in Suedia, nici aici nu am avut liniste.
Ma aflam in lagar si asteptam un raspuns de la autoritatile suedeze cand mi-a fost dat sa aud:
- "fira-ti ai dracului de revolutionarii pulii" (scuze pentru redarea exacta)!
- "bai tata... daca nu ai murit in Romania poti sa mori in Suedia, asa ca fa ciocu mic" !!!
s.a.m.d.

Injuraturi mi-am incasat cat sa-mi ajunga pentru cateva vieti si cei care incearca sa ma mai injure o fac in zadar pentru ca la mine magazia cu injuraturi e prea plina.

Am fost injurat de cateva specimene pe Facebook, pe Hi5, pe ISC, etc, si asta numai cand au aflat cine sunt.

Unii din cei care ma cunosteau mi-au intors spatele ca si cum nu ar dori sa ma aiba ca prieten din cauza "antecedentelor mele de natura politica" !

Sincer ? nici eu nu am nevoie de ei.
Ma ingrijoreaza insa capacitatea negativa a romanilor, toleranta lor prosteasca sau intoleranta la la fapte bune, nepasarea in care se scufunda de cand se trezesc si pana la culcare, lipsa de respect pentru semenii lor si implicit lipsa de respect propriu ! Nu este o stare generala, dar nu e nici departe !

Din ce in ce se vorbeste mai mult despre faptul ca noi, stramosii nostri, am fost primii in Europa. Se pare ca setea de a fi primii mereu s-a facut remarcata si in faptul ca romanii si la injuraturi detin primul loc !

Imi amintesc cum multi romani isi invatau copiii la varste fragede sa injure, razand cu pofta cand copiii spuneau cuiva "du-te-n p...a matii"

Pe la inceputul anilor `90, intr-o fabrica din Suedia, un roman s-a enervat pe un coleg suedez si a vrut sa-i aplice acestuia o corectie ca la mama acasa.
Totusi ca sa traduci in suedeza "sa o f...t pe mata" a fost prea mult pentru romanul nostru (chiar nu se traduce ca la noi si nu se intelege la fel) care i-a spus: "jag vill knulla din mamma", ceea ce in romaneste inseamna "eu vreau s-o f...t pe mama ta"...
Suedezul a facut ochii mari si, crezand-ul pe roman, i-a spus:
"Du... min mamma är lite för gammal för dig, men om du vill då kan jag fråga henne" !
In traducere romaneasca inseamna "tu... mama e cam batrana pentru tine dar daca tu vrei asta am sa o intreb" !
Iata ca suntem campioni mondiali la injuraturi neintelese de alte popoare.


Stelian Maria

miercuri, 26 ianuarie 2011

Un document dureros



Acest document reprezinta o dovada ca cererea mea de azil mi-a fost inregistrata la politia din Malmö, pe data de 25.08.1990, cand am sosit in Suedia.
Cred ca ochii imi tradeaza oboseala unui om destul de haituit incepand cu 22 aprilie 1990 si pana cand am ajuns in Suedia.
Aveam 15 dolari in buzunar si nu aveam incredere in nimeni. Politia suedeza s-a purtat ireprosabil, afectuos, de parca avea de-aface cu un om accidentat grav.

Stelian Maria

Document tulburator pentru mine



Aceasta este o legitimatie provizorie primita de mine cand am fost dus sa locuiesc
( sase luni ) pe un vapor, la cabina 422 A, in Malmö, plin cu refugiati din mai multe colturi ale lumii.
Eram dupa cateva zile si nopti de nesomn, timp in care mi-am pregatit fuga din Romania si am ajuns in Suedia. Cred ca ma simteam haituit.

Stelian Maria

marți, 25 ianuarie 2011

Nu plecam acasa

http://www.trilulilu.ro/hippiepittis/38af296baba0b6
Stelian Maria - Noi de-aicia nu plecam
hippiepittis
Stelian Maria - Noi de-aicia nu plecam - Piata Universitatii 1990 Live. S-a cantat numai acolo

Libertate te iubim

http://www.trilulilu.ro/hippiepittis/3c83d9b0d08729

Istoria noastra

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. "Scriere secretă" După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit

s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat". Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc". După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre. Alfabet dacic cu 150 de caractere Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. "Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de

indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. "Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc. "Jurământul tinerilor blaki" Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:

"O viaţă, tăciunele Şarpelui,

puternic veghetor,/

Înşelator, să nu primeşti a te uni/

Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/

Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/

Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/

Să juri cu maturitate şi cu convingere!/

Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/

Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!" Notă:

Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din

Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

DACIA

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:

- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:
- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au
înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă....

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui
Traian?
Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.

Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei
speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea
locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare....

preluata de pe http://www.facebook.com/note.php?saved&¬e_id=196292583720710

Stelian Maria

Dacia

"CINE SUNTEM NOI? articol de Dr. Napoleon Săvescu

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York ], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă...

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!


Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latina vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi, înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică, cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...

Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York"

Stelian Maria