duminică, 30 ianuarie 2011

Sa vii

Si va veni o vreme cand cerul ma va strange
In bratele-i vanjoase, cu sori impodobite,
Iubito tu ma iarta, nu rade si nu plange,
Sa-mi canti incet o doina din satele cernite.

Sa-mi canti de dorul frunzei si-al Oltului pribeag,
Si de Carpatii mandri, cu fruntea langa cer,
Iar Craii sa mi-i pui la cap in loc de steag,
Deasupra-mi sa asterni al iernii noastre ger.

Din an in an sa vii, o data de Craciun,
Si sa-mi colinzi in taina, asa ca pe la noi,
Caci vei gasi alaturi ceva din ce-am mai bun,
Un vers uitat de vreme, de oameni si nevoi.

Atunci sa te ridici si pasul sa-l grabesti
Spre anul care vine cu celalalt Craciun,
Raman aici iubito, din nou sa ma gasesti
Si n-am sa uit, alaturi, sa-ti pun ce am mai bun !

Stelian Maria, 28/11/1990, Malmö

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu