luni, 17 ianuarie 2011

Bun ramas

Venind pe drum, cu ploaia ratacind,
Si barba-i sprijinita in toiag,
Plecat din vremea calului murind
Trecea un om al vietii sale prag.

Purta pe umeri miile de ani
Si-n ochi izvor de lacrimi nesecat,
Sarmanul om, sa-i las vreo cativa bani
Mi-a multumit si, nu, nu i-a luat.

- De unde vii taicuta? Intrebai,
Si cum de esti asa albit de tot ?
Nu m-a privit. - Vin taica dintre cai
Iar caii vin si ei de unde pot...

El a plecat cu pasul tremurand,
Si dus a fost. Si dus a fost, si gata.
Si printre nori, cu ploaia semanand
L-am mai vazut, o clipa doar, pe tata.

Stelian Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu