Patruns de doruri multe si ispite,
Ratacitor nebun intre poem si cant
Si sfaraind ca untu-ncins pe plite,
Privesc cum mi se-nfige cerul in pamant.
Si cad nauc parca-ntr-o alta lume
Desi parc-as mai vrea sa mai raman un pic,
Dar stelele nu pot sa-si mai asume
Raspunderea sa ma mai tina pe nimic.
Imi cer tribut chiar propria-mi cenusa
Si-mi cer un pic iertare ca am sa te-nsel,
Iubita mea, cand am sa ies pe usa
Va fi atunci cand cerul ma va lua cu el.
Stelian Maria
2014.12.09
Svängsta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu