sâmbătă, 11 decembrie 2010

Bucuresti, Piata Universitatii, sfarsitul lunii aprilie 1990

In piata Universitatii parca se mutase inima Romaniei. Ne simteam de neinvins.
Soseau mesaje cum ca orasele tarii erau cu noi... cat de bine ne faceau aceste mesaje !
Regretatul George Serban, redactor al ziarului Timisoara, a venit intre noi.
De cealalta parte a baricadei, spre Piata Unirii, se adunasera intr-un grup imens multi tigani dintre cei care incercau sa ne vanda cate ceva, nemultumiti ca nu ii acceptam intre noi cu tot cu marfuri, dar si atatati de autoritati.
Se pare ca o manifestatie nu avea voie sa se intample dar sutele de tigani puteau sa vanda ilegal orice... ba, mai mult, sa fie folositi impotriva noastra !
S-a dat alarma si am fugit la pasajul Universitatii unde m-am alaturat lui Octavian Radulescu care incerca disperat sa-i opreasca pe tigani cu tot cu cutitele lor.
S-au creat doua tabere ostile, una pe post de atacator (tiganii) si alta pe post de atacat (noi). Intre tabere erau aproximativ 10 metri. M-am intors si mi-am rugat prietenii (manifestanti) sa se aseze. Apoi m-am intors catre tigani si am facut cativa pasi spre ei. Ma injurau specific lor, ma amenintau ca ne vor taia pe toti din Piata... i-am intrebat cum vor reusi ?! Le-am spus ca ei sunt cateva zeci, cel mult sute de persoane pe cand noi suntem zeci pana la sute de mii.
le-am spus ca ajunge sa ridic o mana si toata piata le va desfiinta tarabele si ca vor fi calcati in picioare in doar cateva minute.
O tiganca s-a intors catre ai ei si le-a strigat : "hai baa, ca are dreptate omu`... ne omoara astia pe toti la cati sunt ei... si asta (adica eu) e baiatu` care ne canta din balcon si va ia mama dracului daca va atingeti de el" !
Auzind asa ceva mi-am dat seama ca evitasem o lupta urata intre doua tabere de oameni care ar fi putut oricand sa traiasca impreuna fara ranchiuna.
Octavian Radulescu m-a luat in brate spunand ca am reusit sa evit o varsare de sange. Avea dreptate !
In cladirea posesoare a balconului-istorie, intalnirile dintre G.I.D., Alianta Poporului, 22-decembrie si Liga studentilor, incepeau sa fie tensionate si pe undeva tensiunea era alimentata dar inca nu reuseam sa inteleg sursa.
Din partea G.I.D. participam eu si Cornel Feroiu... pacat ca Marian Munteanu nu reusea sa gaseasca calea spre colaborare si ca incerca sa-si asume rolul de lider total. Numai pentru ca noi (GID) i-am atras atentia si l-am avertizat ca trebuie sa colaboram pana in ultimul detalui, am primit interzis ca G.I.D. sa mai intram in cladire. Eu si Feroiu ne-am ridicat si am plecat.
Mai pe seara Marian a trimis un coleg de-al sau sa ma cheme in balcon sa cant. Am refuzat motivand ca eu sunt un membru G.I.D. (grupul independent pentru democratie).
In acea seara nu am cantat. In Piata lipsea ceva si manifestantii ma rugau sa merg in balcon sa cant cu ei. Am invocat o durere de gat pentru ca nu am vrut sa se stie de rupturile aparute intre cele patru organizatii... nu inca !

Voi reveni,

Stelian Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu