"Ce daca vine primavara..." scria Adrian Paunescu intr-o poezie a lui. Adrian paunescu care inca nu capatase o culoare politica probabil nestiind incotro e mai bine. Cu toate astea noi il asteptam intre noi.
Luna martie ne-a rapit si ea timpul liber. Parca eram o forta uriasa cei cateva sute sau mii de oameni care ne intalneam mereu sa ne scuipam lozincile in obrazul lui Ion.
Simteam ca in aer plutea un miros greu, indefinit, miros ce mai degraba se incalcea prin narile noastre aducand mai aproape uneltirile FSN-istilor lui Ion.
Targu Mures. asta mirosea... TARGU MURES !
Ion atragea atentia romanilor si a lumii intregi catre TARGU MURES.
oamenii aceia, romani si unguri, secui sau tzigani, erau cetateni ai Romaniei impinsi la vrajba unul impotriva celuilalt tocmai pentru ca Ion dorea sa mute atentia mai departe de treburile de culise care decimau economia Romaniei.
La sediul GID, Grupul Independent pentru Democratie al carui membru fondator eram si eu, lucram de zor la scris bucati de panza si carton pentru pancarde.
Atunci am desenat doua maini care se uneau sub doua instrumente de bataie peste care am desenat cate un mare X, desen aparut in unele din ziarele vremii, intre care Romania Libera.
Am iesit, firesc, in strada sa condamnam evenimentele dureroase de la Targu Mures.
Pentru mine toti locuitorii Romaniei imi sunt frati si surori. Nu pot sa vad cum ne omoram intre noi doar ca asa vor niste linii trase in cabinetele unor indivizi care cred ca ei au pus coada la cireasa.
Targu Mures e un episod in istoria Romaniei care nu trebuie sa se mai repete indiferent de interesele politice sau personale !
Nu avem de ce sa ne ucidem unii pe ceilalti ! Nu daca toti credem in ceva, cineva, sau daca credem in noi insine ! ¨
Atunci am strigat "FARA VIOLENTA".
Trec peste evenimente intamplate zilnic pentru a nu plictisi, pentru ca Aprilie se apropie si pentru ca aceasta luna este inceputul unei manifestatii de amploare, manifestatii unde romanii s-au unit, medici, muncitori, elevi, ingineri, studenti, cercetatori, profesori, avocati, pensionari, muzicieni, intr-o mare forta democratica, forta care a facut sa tremure tot firul rosu al lui Ion pana la Kremlin.
Piata Universitatii isi are rol de cinste in istoria acestui popor, rol pe care scursorile de politicieni (hoti) nu il vor atinge nici daca vor imbraca in aur acoperisurile taranilor romani.
Voi reveni cu Piata Universitatii,
Stelian Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu