Laponul

Din turma lui de reni zburdand prin geruri
Si-a luat laponul sase, cei mai cei,
Si inhamandu-i ca sa-i mane-n ceruri
Pocnind din bici ii sperie pe zei.

Porni prin albul sclipitor in soare
Gonind ca un nebun printre nameti
Si nu-i pasa ca lupi ii dau tarcoale
Cu bale inghetate si ochi beti

Si se opri mai pe-nserat sa doarma
Facand un foc cat soarele pe cer
Si adormi cu degetul pe arma
Si cu un ochi brazdand al noptii ger

Dar ea, femela ren, porni sa fete
Sub ochii camarazilor din frau
Si-nfometata si murind de sete
Isi alapta puiutul langa rau.

Laponul, scarpinandu-se in barba,
Lua cu grija puiul langa foc
Si se batu plangand, o noapte-ntreaga
Cu lupii cei flamanzi, fara noroc,

In zori pleca incet, de printre fumuri,
Cu haita-n coaste, gata sa-l sfasie,
Si adormind aluneca pe drumuri
Si-apoi trecu rapid spre vesnicie.

Stelian Maria
Sweden, 2012.02.27