toateBlogurile.ro

sâmbătă, 31 iulie 2010

speranta moare ultima

Ianuarie 1990. ce inceput fain de an... Romania era in centrul atentiei lumii intregi. in alte tari se strangeau bani pentru Romania. oameni de suflet strangeau ce puteau ca sa ajute tara in care comunismul provocase un macel, un genocid.
la putere se instalasera calcand pe cadavre indivizi cu sarcini precise de la Moscova sau Tel Aviv, etc., indivizi care aveau sa produca tarii noastre cel mai mare rau pe care Romania il putea primi cadou intr-un inceput de an, de deceniu si de viitor.
la manifestatia din 12 ianuarie 1990 tancurile "aparau" cuceririle revolutionare ale tradatorilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, si ale lingailor acestora.
strigam cat ma lasau puterile "jos comunismul"... Iliescu apare ca intr-o regie moscovita pe un tanc... Mazilu ii tinea isonul si lupta pentru putere reinviase pentru cateva minute.
am vazut ca martor ocular cum din cateva masini au fost imprastiate sticle goale pe langa boscheti, si am vazut cum Televiziunea Romana, aceeasi pentru care imi dadeam viata cu doar cateva zile mai devreme, filma insistent sticlele. mai tarziu a aparut la stiri cum ca manifestatia din 12 ianuarie 1990 a fost un fel de adunatura de betivi.
Iliescu a promis la cererile noastre ca PCR e scos in ilegalitate, ca punctul 8 de la Timisoara va fi validat, etc... promisiuni care au fost anulate imediat in ziua urmatoare... regret ca, cerand acestui impostor ce si cum despre tara noastra il recunosteam ca sef de trib. e o greseala sa ceri cand de fapt ti se cuvine. libertatea nu se cere, nu se castiga... libertatea este un drept cu care ne nastem si nu trebuie sa permitem ninanui sa ne ia acest drept !
deja mi se umpleau venele cu delir in loc de elixir, deja ma simteam neputincios, deja constientizam gaura sau tzeapa(ca sa ma adaptez limbajului de prost gust preferat de multi r(r)omani) in care un popor asuprit si calcat in picioare a fost din nou aruncat fara mila, fara compasiune pentru familiile pentru care durerea pierderii unui om drag a fost cumplita. Ion iliescu triumfa cu rasul lui de broscoi (ce bine i se potriveste a doua silaba). alti lingai ne tot tineau lectii despre o democratie fantastica... Iliescu o vroia "de tip suedez" si romanul musca momeala nestiind cum e democratia nordica.
m-am hotarat sa ies in strada pe mai departe si asa a aparut din gura mea "nu mintiti poporul cu televizorul".

voi reveni,
Stelian Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu