vineri, 6 august 2010

Piata, continuare

Am trasat baricadele care ar fi oprit orice tanc din lume in acele zile.
Piata se umplea de oameni dornici sa inteleaga adevarul, sa fie alaturi de noi.
Pe platoul din fata teatrului apareau mereu corturi noi.
Am inceput sa ne organizam. In afara orelor petrecute in Cladirea care gazduia acel balcon-istorie organizam buna desfasurare a manifestatiei, organizam linistea dar si o eventuala aparare ca sa nu mai fim luati pe picior gresit... apararea consta in a sti din timp daca suntem incercuiti. In rest militam pentru NONVIOLENTA.

Trebuie sa specific un aspect... ca organizatii prima in piata, oficial, au fost
in ordine: Grupul Independent pentru Democratie, au urmat Alianta Poporului, 21 decembrie si pe 24 aprilie ni s-a alaturat Liga Studentilor. Nu a fost invers.

Nu a intarziat sa apara diversiunea... pe trotuare oamenii se uitau la noi ca la niste gladiatori din arenele romane, unii cu degetul mare in sus si altii cu el in jos, insotind gestul cu unul din sporturile nationale romanesti, INJURATUL !
Eram injurati si blestemati, eram scuipati si eram imbranciti.
Nu am ripostat nici-unul dintre noi si ne-am pastrat calmul si, stergand cu maneca scuipatul vre-unui om bine intentionat si ochitor de renume in ale salivatului, incercam sa purtam un dialog civilizat, un dialog care avea sa-i lamureasca pe oameni care ne sunt intentiile.

Era greu sa ma abtin sa nu turtestc nasul celui care isi imprastia pe fata mea bacteriile si mirosurile... cu toate astea am reusit sa conving foarte multi oameni sa ni se alature.

Cristi Paturca a inceput sa cante in balcon. Il stimez pentru ceea ce a facut.
Pacatul este ca Paturca venea sa cante si nu sa manifesteze. La inchiderea balconului pleca si el ca si Marian Munteanu, ca Dumitru Dinca, si ca multi altii catre casa. In piata ramaneam noi, Un Stelian Maria, un Octavian Radulescu, o Roxana Iordache, un Romulus Cristea, un Cornel Feroiu, Paul Stefan, Elena, Radu, Dragos, Anda, Alex, etc.

Ce frumos ar fi fost sa ni se alature alti folkisti dragi noua... doar folkul e o muzica nascuta pentru protest !

Totusi ni s-a alaturat acest prieten regretat cel putin de mine, Vali Sterian.
Parca am mai reputat o Victorie... Vin-o Doamne era ruga noastra catre un cer care ne-a lasat prada umilintei, violentelor.

Voi reveni,
Stelian Maria

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere