Piata Universitatii, continuare

M-am trezit dupa doar un somn scurt... aveam nevoie de o baie si de ceva schimburi curate... nu parasisem Piata din seara de 22 aprilie.
Primeam de la oameni cate ceva de mancare. Sincer nu cred ca mancam mai mult de portia unui copil pentru intreaga zi. Slabisem foarte mult si, dintr-un tip bine proportionat ajunsesem sa imi fie rusine cu scheletul meu.

Manifestatia continua. Nu vreau sa insist asupra datelor cunoscute dar vreau sa spun ce am vazut si simtit.

Cred ca era seara de 28 aprilie cand am scris Libertate te iubim:

"Sfanta libertate noi te-am scris cu sange
Si durerea insasi a privit spre noi,
Iar sarutul marii lacrima isi frange
Cand atinge glezna zeilor eroi,

Te-asteptam cu roua, te-asteptam cu dor
Si cu buze arse noptile iti cant,
Sfanta libertate genele imi mor,
Hai, intinde-ti manasi pe-acest pamant,

Muntii se inclina sa-ti sarute trupul,
Pomii dau in floare doar in cinstea Ta,
Libertate sfanta, nu-ti intoarce chipul
Caci sudoarea fruntii inapoi te vrea.

Refren: Libertate te iubim,
Ori invingem ori murim...

Am cantat acest cantec si reactia manifestantilor a fost dureros de frumoasa.
M-am ascuns intr-una din salile cladirii si mi-am lasat plansul sa-si faca de cap. In minte imi jucau imagini cu oameni macelariti de regimul care abia se zbatea intr-un fel de agonie... pentru mine "a murit regele, traiasca regele" nu avea valoare si nici graba cu care pusese mana pe putere acest personaj de neagra poveste, Ion, nu avea valoare.
Mi s-a cerut si Nu plecam acasa si l-am cantat cu mari eforturi si cu plansul gata sa ma inunde iarasi.

Odata coborat in Piata am dat peste aceeasi manie a manifestantilor mei dragi care imi faceau culoar si ma faceau sa ma simt un fel de personaj scapat de sub controlul mintilor umane... cred ca eram verde la fata. Nu stiu... eram si eu ca si ei, un manifestant plin de draci, satul de minciuna si de mizerie. Eu nu m-am nascut fecala si nici nu voi deveni vreodata asa ceva !

Bunicul meu, Nastase, care mi-a tinut loc de tata cand acesta nu a mai fost langa mine, imi spunea cand eram mai mic: "Taica... ia cu tine un borcan cu untura si unge bine toata scoala, peste tot..." ..."de ce tataie?" ... "ca s-o manance cainii de scoala comunista" !!!
Iata-ma 19 ani mai tarziu in stare sa ung o Romanie cu untura !

Voi reveni,
Stelian Maria