Scriind aceste randuri am inceput sa fiu asaltat de persoane care inca sunt in opozitie fata de Piata Universitatii si implicit fata de o democratie sanatoasa in Romania, fie sunt persoane care s-au falit cu lauri care nu le apartin si care au pozat timp de 20 de ani in "eroii de drept ai acestei manifestatii".
Acesti oameni sunt suparati pe mine ca le stric imaginea prin faptul ca am rupt o tacere de 20 de ani. E problema lor !
Sunt decis sa scriu intamplarile asa cum le-am trait eu si cum le-am inteles.
Piata Universitatii devenise o manifestatie unica, magnifica.
Seara era un deliciu sa vad din balcon 1-2 sute de mii de manifestanti cu care formam o unitate de care Romania se pare ca nu va mai avea parte. Eram toti un fel de blindaj facut din suflete.
Seara tarziu si dimineata ne era greu. Dormeam putin si cu cate un ochi deschis... cand ma trezeam si ieseam din cortul meu ii vedem pe neobositii Roxana Iordache, Romulus Cristea, Octavian Radulescu si altii... mai tarziu apareau Dumitru Dinca, Doru Maries, si cand se deschidea balconul Piata se umplea.
Cu toata atentia noastra dezinformarea din mass-media era in floare. Televiziunea Romana deservea FSN-ul lui Iliescu.
Ion Ratiu facea eforturi pentru a demara o televiziune privata dar Ion Iliescu interzicea acest lucru.
Eu incercam sa fiu un fel de politist al Pietei.
Am primit de stire ca un individ ameninta langa teatrul National ca avea sa taie in bucati pe cineva din Piata. Cele mai multe probleme legate de violenta ajungeau la mine.
Am ajuns aproape de acel om, un individ de aprox 30 de ani, bine conturat la corp.
Dupa un dialog cu el am reusit sa-l potolesc si sa-l calmez... asa credeam eu.
Mai pe seara sunt din nou alarmat cum ca in pasaj un individ ameninta ca avea sa taie cu cutitul in stanga si in dreapta. Mi-am recunoscut omul imediat ce am ajuns... era cel de langa teatru.
Am indepartat masa de oameni si m-am dus la el chiar daca ma ameninta ca ma omoara. M-am asezat si am discutat cu el. De atunci nu l-am mai vazut in Piata.
Provocarile erau atat de dese incat ne era greu sa le facem fata.
Langa Facultatea de Arhitectura un alt individ sarise la bataie si tabacea un manifestant mai in varsta si care nu avea sanse sa se apere. L-am imobilizat pe individul care nu a mai protestat si l-am scos din Piata sub aplauzele manifestantilor.
Zvonurile cum ca in "noaptea aceea" ar intervenii fortele de ordine erau cam in medie de 50-100 pe zi/seara.
Nu stiu cu ce traiam. Imi luasem concediul de odihna pentru Piata Universitatii.
Mancam putin si fumam intre doua si trei pachete de Carpati pe zi.
Voi reveni,
Stelian Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu