duminică, 8 august 2010

Piata Universitatii, continuare

Cand scriu aceste randuri despre Piata Universitatii o fac cu greu... imi este imposibil sa nu retraiesc acele clipe si asta doare.

La intrarea in cladirea universitatii am organizat paza si nimeni nu avea voie sa intre daca nu avea ceva de spus din balcon.
Odata intrati cei norocosi primeau legitimatii valabile doar in aceeasi zi.
Televiziunile se imbulzeau sa ne filmeze, reporterii erau in jurul nostru.
Noi lucrem de zor la scris lozinci, pancarde, la a ne organiza. Era o munca neplatita. Nu eram "drogati", "cumparati".
Un timisorean a aparut cu chitara (mea) si a cantat in ritmuri de Lambada "ai, ai, ai, ai, ai, voturile ne asteapta-n mai"... ne amuzam copios si credeam in ceea ce faceam, credeam ca reusim sa oprim o masinarie si un regim care aveau sa arunce Romania cu multi ani inapoi in timp.

Alexandru Andries ni s-a alaturat si deliciul a prins proportii.

In Piata corturile umpleau platoul verde iar asfaltul bulevardului era plin cu manifestanti. In zilele care urmau se adunau in Piata pana la 200 000 de oameni.
Chiar ma minunam cu Marian Munteanu si incercam sa socotim "prezenta".... era magnific !

Pe la corturi apare un individ care facea pe strainul si care cauta cearta... am fost chemat si mi-am dat seama ca tipul era un roman. Diversiunea incepuse in interior... I-am rugat pe manifestanti sa il aplaude si asa l-am condus pana dincolo de baricada simbolica.

Mai tarziu am fost apelat de Radu cum ca un individ era beat... l-am gasit asezat pe scarile dintre trotuar si spatiul verde, cu o sticla in mana si putzind a tzuica ieftina... l-am rugat sa paraseasca piata si a vrut sa sara la bataie. I-am sugerat sa stea linistit pt ca puteam sa ma lupt cu el dar si ca o Piata de oameni il linsau la semnul meu !
L-am condus in aplauze pana dincolo de baricada, unde s-a indreptat si mi-a spus ca "are el grija de mine", si a plecat de parca niciodata nu gustase alcool !

Am fost chemat sa cant Nu plecam acasa si o mare de oameni cantau cu mine... era un vis, era o realitate cruda.

Voi reveni,
Stelian Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu