Ajutor catre Romania

De-a lungul anului 1993 am reusit sa colaborez cu primaria orasului si cu alte cateva persoane caritabile din Karlshamn si sa organizez primul meu transport cu ajutoare pentru copiii Romaniei.
Dupa o munca asidua am reusit sa adun imbracaminte, incaltaminte, jucarii, margarina si ulei proaspete, luate din fabrica, conserve felurite, faina, orez, zahar si alte produse in termeni de garantie, plus banane si portocale si, firesc, nelipsitele dulciuri pentru o casa de copii din Bucuresti.
Dupa ce am obtinut hartiile necesare, prin ambasada Romaniei din Stockholm, am plecat pe la jumatatea lui Decembrie 1993 catre Romania, conducand cu mana mea un echipaj greu cu o duba si o remorca mare in spate.
Ajuns, cu vaporul, in Polonia, am fost retinut in vama Poloneza timp de patru ore, ore care imi faceau imposibila sosirea in Romania la timpul stabilit de mine. Polonezii s-au purtat mizerabil vazand ca am pasaport romanesc.
La vama slovaca am ajuns noaptea tarziu, printr-o zapada care cadea ca un zid.
Slovacii nu s-au lasat mai prejos si m-au retinut de la ora 01.30 pana la ora 05.30, mi-au cerut de la obraz bani, sau tigari, sau bautura. Nu le-am dat nimic si au cautat sa-mi gaseasca bete in roate ca sa ma tina pe loc, spunandu-mi ca noi romanii suntem "tzap-tzarap" !
La orele 05.30 am plecat catre Ungaria unde am ajuns, dupa doua ore de somn la un hotel infect in Slovacia, pe la orele 18.00.
Ungurii m-au lasat sa trec si totul a durat 15 minute la ei. Au inteles ca aveam un transport cu ajutoare.
Seara la orele 22.00 am trecut de vama ungureasca intrand pe portiunea dintre cele doua tari... vedeam in fata, la vama Petea, Satu Mare, scris mare ROMANIA si am inceput sa plang. Nu imi vazusem tara de trei ani si patru luni. Tremuram si plangeam si asa m-a gasit politistul de frontiera cand mi-a cerut pasaportul.
Dupa ce a intrat in baraca lui si a cautat ce si cum cu numele meu si datele din pasaport a iesit si s-a consultat cu un superior si, spre surprinderea mea, a venit si, intinzandu-mi pasaportul, mi-a spus sa intorc masina si sa plec inapoi pentru ca nu ma lasa sa intru in tara !
I-am aratat hartiile legate de ajutoare, cu aprobarile necesare, si a urlat la mine sa intorc si sa plec inapoi.
Sangele a inceput sa-mi fiarba si am regretat ca nu am ajuns in vama cu o mitraliera grea.
Militienii tipau la mine si eu la ei. Ei ma dadeau afara din tara iar eu le ceream explicatii gen "de ce" !
Cearta era in toi. Nu cedam. Un vames extrem de gras care-si odihnea suncile in valuri pe o banca, deh... muncesc mult hotii astia, il intreaba pe un altul ce e cu mine si acela ii spune : "zice ca a venit cu ajutoare".
- Da-l ba in p---a mea ca-l bag in pi...da masii ! Asta trage masina pe dreapta dupa vama si vinde tot" !!!
Bietul vames, la cat era de bine crescut, nu a avut timp sa reactioneze cand m-am aruncat in gatul lui si l-am rasturnat cu banca si cu mine peste el.
Altii au sarit in ajutor tragand de mine. Vamesul incerca sa scoata un pistol si urla ca ma impusca... eu urlam ca ii iau pistolul si il bag in dosul ala jegos si trag tot incarcatorul.
Dupa trei ore de scandal cu politistii si vamesii m-am urcat in masina si am blocat usile si am mers cu idiotii gramada, parcand pe dreapta chiar in vama.
Mi-am luat actele si banii si am incuiat masina spunandu-le: "CA CETATEAN ROMAN EU AM DREPTUL SA INTRU IN TARA MEA. NU MA OPRITI DECAT DACA MA IMPUSCATI. CONTROLATI-MA. ECHIPAJUL CU AJUTOARE ESTE SUEDEZ SI, DACA NU AVETI GRIJA DE EL SUNTETI MANCATI CU TOTUL PENTRU CA VOI DECLANSA UN SCANDAL URIAS. EU INTRU ACUM IN TARA SI MERG LA BUCURESTI SA REZOLV PROBLEMELE. VA REPET, MA OPRITI DOAR IMPUSCAT !"
Am plecat si iata ca va scriu acum :)
Un cetatean cu o dacie s-a oferit sa ma duca in Satu Mare pentru ca l-a uns pe suflet ca eu "am avut puterea sa le fac acel scandal in vama".
Am ajuns sambata seara in Bucuresti si imediat am fost intervievat de ziare, am fost filmat de SOTI, am agitat ministerul de interne, pe cel al vamilor, ministerul sanatatii si alte institutii care au facut firul cu vama Petea rosu pana la topire !
In timpul emisiunii SOTI cu mine sunau oameni care plangeau pentru ca ma crezusera ucis in iunie 90.
Luni seara am ajuns in Satu Mare cu un avion care vibra de credeam ca se dezintegreaza, si cu un taxi am ajuns la vama Petea. Soldatul de la bariera a fugit de parca veneau rusii sa.si anunte comandantul. Un lt.col. Ardelean, care mai mai ca nu se inchina pana la pamant pentru ca atrasesm atentia tarii asupra punctului vamal peste care el era imparat !
Mi-am luat echipajul si am condus toata noaptea catre Bucuresti.
La casa de copii nr. 9, casa de copii patronata de ministerul de interne, am bagat in magazie cu acte, tot ce am adus. Totusi am pregatit cate o punga cu banane, portocale, dulciuri, ceva de scris, si cu cate o jucatrie pentru fiecare copil.
Acei copii ai nimanui erau fericiti in pragul craciunului !
Un general care era seful M.I. a daruit casei de copii 50.000 lei (in 93) cand fiecare politist a contribuit cu o suma. Unde erau restul de bani ?
Eu le-am si cantat copiilor, avand cu mine chitara.
M-am intors trist catre Suedia.

Stelian Maria