Copacul

In drumul meu s-a prabusit o frunza.
Copacul, calm, mi-o cere inapoi,
Am invelit-o intr-o panza
De borangic, cu umeri `nalti si goi...

M-a blestemat copacul sa ma pierd
Printre blindate roiuri de albine,
Sa nu gasesc nici-un dezmierd,
Sa nu stiu rau, sa nu stiu bine.

Si a-nceput sa ploua toamna lunga,
Eu am pârat copacului ca vii...
S-a-ntors de mine intr-o dunga
Lovindu-ma cu frunze mii.

Stelian Maria
21-10-1987