In decembrie 1989 eram unul din cei care isi lasau pe asfaltul Bucurestilor tot ce imi era mai de pret, viata.
De la mine au pornit lozinci ca cea care a umplut Romania, "ole, ole, Ceausescu nu mai e".
Pe 21 decembrie 1989, orele 15.30, cantam cat ma tineau plamanii "Desteapta-te romane", in Piata noastra sfanta a Universitatii.
Informatii gasiti pe blogul meu, mai spre inceput.
In Piata Universitatii Am fost langa Octavian Radulescu piatra de temelie a acestei manifestatii.
Pe 24 aprilie cantam deja in balcon Nu plecam acasa.
Pe urma a venit si Cristi Paturca.
El canta si pleca acasa cand balconul se inchidea.
Eu ramaneam in Piata, doar eu montasem primul cort in centrul Bucurestiului, si rezistam acolo non-stop.
Il respect pe Cristi si va asigur ca ma doare plecarea lui... totusi riscati sa faceti din el un erou mai mare decat este.
Interventia mea este doar pentru ca nu vreau sa denaturam adevarul.
Intrebati-ma si va raspund.
Stelian Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu