A uita

Nu am spus ca as fi singurul si stiu ca fiecare pamantean a avut sau are propriile sale dureri.
Nu pentru a cere compasiune postez eu pe-aici si nu sa fac concurenta de genul "eu am suferit mai mult decat tine".
Problema mea este ca, avand un dialog sustinut cu foarte multi oameni si mai ales tineri din Romania, tineri care ma intreaba ce si cum despre 1989-1990, "a uita" pentru mine este de domeniul uitarii.
In 1990 am avut onoarea sa cunosc oameni fantastici pentru Romania.
Ei erau Constantin Ticu Dumitrescu, Octavian Radulescu, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, si alti fosti detinuti politici, am mai cunoscut personalitati ca Octavian Paler, George Serban, Gheorghe Zamfir, Ana Blandiana, Doina Cornea, s.a.m.d., oameni cu o coloana vertebrala de invidiat. Am invatat de la ei sa trec peste probleme dar sa nu uit. Nici-unul dintre ei nu a uitat si asta pentru ca, asa cum spunea si Ticu Dumitrescu, "uitarea duce la nesimtire".
Starea de disperare a romanilor atinge cote uriase cand oamenii se arunca de la balcoane, isi dau foc, etc. Eu nu pot sa stau nepasator. Nu dupa ce am intrat in dialog cu cei amintiti de mine mai sus si fata de care m-as simti un mic tradator daca as ceda.
Sunt destul de bine pozitionat si am o viata cu care sunt multumit si nu pentru a-mi face reclama postez despre evenimente ci pentru ca stiu ca unii oameni au nevoie sa cunoasca mai mult despre evenimentele care au zguduit Romania.
Dar sigur, fiecare e liberul sau arbitru si fiecare alege sa citeasca sau nu ceea ce scriu eu, sa critice sau nu, sa inteleaga ce vrea si ce poate sau sa nu inteleaga nimic. Nu pot sa fiu pe gustul fiecarui om.
Cand merg in Romania sunt de multe ori inconjurat de oameni care vor sa dialogheze cu mine pe binecunoscuta tema... da, e greu sa uit !

Stelian Maria