Gara din Malmö parca m-a izbit cu curatenia ei. Oamenii erau altfel. Pareau mai fara griji, cu fetele mai luminate, nu erau stresati, nu urla nimeni la nimeni, nu injura nimeni, nu se batea nimeni, etc.
Am iesit si am ajuns pe o banca unde am incercat sa imi adun gandurile. Apoi am intrebat cateva persoane pana am ajuns la Politia orasului.
Era ziua de 25 august 1990, sambata.
La receptie am fost rugat sa astept si am adormit pe o banca. Cineva m-a trezit parca fara sa vrea sa ma deranjeze... era un inspector de politie care m-an rugat civilizat sa il urmez.
Dupa un dialog cu el am fost dus pe un vapor, FREEDOM, si am fost cazat acolo intr-o cabina mica. Vaporul era intesat cu straini de toate culorile, religiile, etc.
Timp de 6 luni mi-am petrecut viata pe acel vapor. La cantina primeam dimineata doua felii de paine cu putin unt, doua felii de cascaval si ceai sau o cafea foarte slaba.
La pranz primeam orez fiert amestecat cu mazare si morcovi si cu un sos. Seara primeam la fel ca la pranz. Am primit la fel timp de 6 luni. O data am primit o felie de ceva carne si cred ca de doua ori am primit carne de pui. A fost bataie in sala de mese. Mai tarziu nu am mai mancat orez timp de 8 ani.
In timp ce arabii faceau un grup compact, unit, albanezii la fel, etc., romanii se temeau unii de ceilalti si facusera numai grupulete. Abia cand au inceput sa afle cine sunt au inceput sa ma bage in seama si au tabarat cu intrebarile despre evenimente pentru a avea ce sa spuna la interviuri. Nu toti dar majoritatea.
Zilele se scurgeau greu. Atunci am scris multa poezie si una v-o prezint aici:
Scrisoare deschisa catre Dumnezeu
Ai doamne mila azi de carnea mea
Mi-e sfanta Libertate biciuita
Si fa din mine patima ori stea
Dar nu-i lasa sa ma prefaca-n vita !
Mi s-a urat de-acest sfarsit de veac
Si nu mai am nici lacrima sa-ti scriu,
Mai da-mi putere Doamne, pentru leac,
Sa-mi razbun copiii cat sunt viu...
Cum poate-acest pamant sa ne mai tina ?
Noi suntem primitivii care-am fost,
Purtam cu totii-n spate cate-o vina
Caci vrem mariri si-n zilele de post !
Mai treci din cand in cand si pe la noi
Macar sa stim cum este pe la tine,
Magarii nostri imbraca piei de boi
Ragnind la noi ca sa ne fie bine...
Ori scrie-Ne asa cum fac poetii
Si-ti dam adresa, poate ne gasesti...
Suntem in Piata Universitatii
La kilometrul zero, Bucuresti !
Stelian Maria
Voi reveni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu